duminică, 8 martie 2015

Amprente de recunostinta

Ce mult te-am ..................
O simt si acum cat e de vie,
Si clara.
Si prezenta.

In vise uneori mi-apari...
......
Binecuvântare? blestem?
Oare?

Atunci simțeam că o zeița 
A coborât din ceruri 
Iar pentru mine pământeanul 
E prea mult! 
Ti-as fi facut inca un cer, regat sa ai...
M-as fi vândut la second hand...

Acum visez...
Zâmbesti... cu sufletul tau plin,
Femeie, copil, miracol!
Ai lumea toată la picioare.
Pe afara esti magnetica, electrică si vie, regina stupurilor de bondari
In taina... tânjești... 

Conflictul dinăuntru ne joaca p'amandoi

Te strâng in brate cu putere,
Soptit, strigat, din inima-mi se aude 
Ce mult te i.....
Ce mult te-am iubit
....
Se-ntrepatrund interior
Cu o decizie clara, ferma, hotărâtă.
Dureroasa. Greu de clintit.

Iar tu? Tu... te zbati intre sclipirea - nevăzut de suie si futila -
A unor regine peste cohorte de tauni, bondari, ranguri înalte...
Si
Fabuloasa întretaiere a respirației de către o iubire!
Simpla, calda, curată, iMplinitoare...
Iubire,
De-o sclipire de neînchipuit...

Ramanem asa - in admiratie si tăcere,
Uitându-ne la verdele din jur...
Pentru momentul acestei vieți  - atat!