luni, 31 mai 2010

FITSuperlativ

duminica. dupa superbe activitati extraFITSoase gongul bate a teatru.

intai teatrul berlinez ne arata gogolienele insemnari ale unui nebun in micutza sala a teatrului Gong. confuz, piesa incepe cu actorul care comenteaza de pe un scaun din public. putina interactiune si ma cuprinde-un ras spumos. urmeaza jocul.  transpira a maiestrie, ma fascineaza si ma tine prins. prins cu mintea-n rasul jocului, cu zambetul in drama lui, cu fizicul lipit de scena. prins. bulgarul germanizat care-i da viata functionarasului Propistin e fabulos, nebun de fabulos. incantare maxima. dezmatz artistic total! o piesa, un one man show ce m-a atins mai tare ca multe alte piese cu multi actori.

urmeaza oedip rege al unor japonezi. dificil de urmarit actiunea si supratitrarea. in plus piesa nu ma prinde. next!

vine si seara mult visata. mi-o doresc de mult. am asteptari mari. visam sa vad visul lui Puric. am refuzat sa ma uit prin online la el tocmai pentru vibratia experientei live. dar vai, nu! sunt dezamagit. dezarmat. frustrat. sunt doar un om si eu, dar totusi cum? cum am crezut? cum am crezut ca visul asta este doar un vis? ca si altele ale mele... ca si ale tale... NU. ma dezgust! gandesc marunt. VISUL! visul lui! visul lui nu-i de p'aici din lumea asta. nu. nu. sunt mut. visul lui m-a amutit in incantare. visul lui ma poarta cu lacrimi sus de tot pe varful rasului si totodata visul lui tresare un zbucium adanc in mine. visul lui viseaza-n mine un vis ce n-am visat nicicand. visul lui isi trage seva direct din aripile ingerilor! de fapt, pare scris de insusi Dumnezeu, regizorul suprem ce l-a ales pe Puric sa ni-l viseze noua. si mie, muritorului de rand. desi fara cuvinte, visului lui imi e inaccesibil uneori. "ignorantule, n-ai priceput nimic in unele momente" aud rotindu-se in capul meu... va trebui sa ma reintorc cu sufletul mai plin pentru a noastra revedere...

plec si plutesc de exaltare spre piata mare. francezii de aseara revin cu-n show cu tobe si cu foc atat pe scena cat mai ales in mijlocul nostru. desi autoritatile de ordine inca n-au prins-o pe asta cu arta urbana, francezii se dezlantuie si ne-nlantuie intro frenezie colorata. fac show, se distreaza, ne-ncanta si ne lumineaza. brravo!

am pasit deja in ziua de luni care vine cu o lunga intalnire in alexanderplatz berlin, urmata de-un pahar in club, la o poveste despre ziua fututa a lui Nils.

Niciun comentariu: