In vis cazut-a valu'
ce luna, de cu seara iti prinse
imbratisandu-te cu soarele pustiu.
Tu, stralucirea vietii,
zambeai - tiptil tiptil,
cate-o gropita…
In mina-mi cea adanca imi sapai,
'extractie de diamante si lumina' tu
ziceai,
iar eu vedeam in tonuri de carbune
gri
cu flori de mucegai.
Cum poti sa multumesti unui zambet?
In dimeata cu sambure de suflet,
fierbeam cu grija dulci amintiri…
In oboseala-mi cea mai de soi,
imi mieunai un zambet, cred, divin,
tu-mi mieunai, tarcat pisoi,
sapand, adanc, o urma cristalina.
Multumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu