Am fost, sunt si voi ramane un FITSos

2014. Mai. Sfarsit de mai/inceput de iunie este de multi ani pentru mine un reper. Este foarte clar salvata perioada in capul si inima mea ca #sibiu #festival #teatru #FITS. Au fost vremuri cand am petrecut weekenduri intregi, pe strazi, prin sali de spectacole si hale in care m-am delectat cu Festivalul International de Teatru de la Sibiu. Apoi, in perioada in care am stat in Sibiu am petrecut toate cele 10 zile de festival pline de teatru, iar zilele de munca le scurtam la maxim ca sa cresc timpul petrecut cu expozitiile, spectacolele itinerante si paleta larga de spectacole.

Cea de-a XXI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu se va desfăşura în perioada 6 – 15 iunie, sub genericul „Unicitate în Diversitate” iar pentru mine FITS este exact asa: unic prin diversitatea lui – de la spatii de joc (in jur de 70), la numarul de spectacole pe zi, la manifestarile conexe desfasurate, la modul in care Sibiu este super viu in perioada aia – iar prin aceasta diversitate creeaza o stare de uniune, de unicitate in tot ce atinge acest festival. Un flavour electronic (precum si program etc) gasiti pe http://www.sibfest.ro/ si ultimele update-uri eu le iau cel mai rapid de https://www.facebook.com/FITSibiu

Cand scriu acum imi aduc aminte foarte clar si intens de multe spectacole, emotii, trairi, schimbari de perspectiva si mai ales bucuria de a fi martor viu la ceea ce eu consider ca este un festival de teatru UNIC in Romania. Cred ca este THE festival de teatru in Romania – si alaturi de Festivalul Enescu (care e intr-un alt registru) "cel mai cel" festival din zona de cultura din Romania. De ce spun asta?

Cantitativ ar fi cam asa: pentru miile de momente de emotie traite impreuna, pentru zecile de spectacole pe care le-am vazut, pentru sutele de perspective pe care le-am cunoscut si trait prin intermediul actorilor.

Probabil ca, cel mai important este cum am trait, respirat, simtit, gustat, mirosit spectacole din lumea intreaga - pe care nu as fi ajuns in toata viata sa le vad altfel – si atmosfera care se creeaza in Sibiu in zilele de festival. E o frenezie, o bucurie impartasita, o sarbatoare a vietii! Am vazut in sali de teatru, in spatii neconventionale sau pe strada spectacole din zeci de tari de pe toate continentele lumii, mute, cantate sau vorbite in limbi rare. Este un feeling pe care oricat de viu as putea sa-l descriu in cuvinte nu are seaman cu ce am trait, noi cei care am facut parte din festival (pentru ca da, acolo si publicul este o parte importanta din festival, este viu, activ si incurajat si educat de-a lungul timpului sa participe).

Peste ani cateva spectacole care mi-au ramas vii in minte (desi daca ma uit pe postarile de pe atunci aparent am dat mai mult credit altor spectacole): Electra lui Manutiu (am scris atunci aici), “Insemnarile unui nebun” din Berlin (am scris atunci aici), Bess de la foarte bunul Teatru National Radu Stanca din Sibiu (locul pastorit tot de Constantin Chiriac care este directorul, artizanul si magicianul Festivalului de Teatru) si multe spectacole de strada, in diferite forme, culori etc. (o mostra mica filmata de mine cu telefonul e mai jos)

Dar doua spectacole imi dau si acum fiori de bucurie si sunt vii in mine.

O sa incep cu spectacolul autentic de kabuki traditional japonez cu Nakamura Kanzaburo al XVIII-lea. Desi sunt 6 ani!?! de cand l-am vazut inca este viu in mine. Mi-a placut atat de mult, incat a doua seara, am dat biletele pe care le aveam la Faust (pe care nu-l vazusem pana atunci si imi doream enormmmm sa-l vad) si am facut orice posibil ca sa imi cumpar bilete la “Summer Festival: A mirror of Osaka”, caci asa se numea specatacolul de kabuki. Desi proaspat vazut, a doua reprezentatie a fost la fel de magica si minunata, chiar unica, iar trairea si mai profunda. M-a fascinat si fermecat pe deplin. A fost o Experienta, de la muzica si ritm, la simularile de lupte (foarte artistic ilustrate) la jocul actorilor si atmosfera creata. Am fost fascinat!

Inchid aceste amintiri cu cel de-al doilea moment marcant pentru mine si sper ca pana acum v-ati hotarat deja sa ajungeti acolo. Eu voi fi sigur cel putin un weekend, iar sper ca cifra 21 (numarul de editii la care a ajuns FITS, precum si ziua din iunie in care m-am nascut eu) sa mai adauge un plus de magie astfel incat sa ma impregnez cu festivalul pe toata perioada lui.

Intorcandu-ma la Faust – firesc ca despre el este vorba – l-am vazut prima data in festival in 2009. Surprinzator, ore in sir nu mi-am revenit (trairile de atunci le aveti aici „in direct”). Este nepamantean spectacolul, iar contextul creat de festival cred ca amplifica mai mult (desi cu greu e posibil asta) impactul asupra participantilor (departe de a fi doar spectatori). Este teatru, arta, vis divin la cel mai inalt nivel, apreciat si elogiat inclusiv la marele Edinburgh Festival, atat de public, organizatori cat si de BBC (jucat acolo ca si aici cu casa inchisa). Faustul lui Purcarete nu este de povestit, sau de urmarit la televizor. Este o stare de experimentat pe viu, este un amestec de grotesc fascinant, cu trairi intense, vizual fabulos, cu o coloana sonora si stage & light design incredibile (echipa Purcarete-Sirli-Sturmer e fantastica), cu costumele Liei Mantoc super inspirate si un Faust extraordinar si un/o Mefisto absolut fabulos pus in scena de Ofelia Popii.

Inchid aici aceasta scurta colectie de amintiri. Probabil ca ar iesi un roman intreg, daca m-as apuca sa pun toate spectacolele, trairile, emotiile etc din editiile FITS pe care le-am trait de-a lungul anilor.

Ne vedem la Sibiu, la Festivalul International de Teatru, 6-15 iunie.

sursa foto: www.sibfest.ro si arhiva personala