primele poze - Italia

in sfarsit am reusit!
dupa doua saptamani de la reintoarcere am reusit... sa parcurg dosarele facute in ultima jumatate a lui martie, in concediul unde a plouat infernal... cu poze. peste 5000.
apoi am ramas cu treimiisaizecisisapte poze... operatiunea n-ar fi durat asa mult daca as fi fost superman, batman, x-men si alti man-i si m-as fi uitat in medie la o poza doar 2 secunde... mi-ar fi luat doar putin sub 3 ore... iar aici a fost partea usoarea pt ca nu trebuia decat sa elimin pozele imperpecte dpdv tehnic...
iar apoi m-am apucat plin de elan... ca o albinutza... sa dau click dupa click precum un miriapod tastatural... sa selectez pozele care ar putea transmite un mesaj: fie sa se constituie intro radiografie XY a locurilor, fie unele, cu sau fara identitate geografica, sa aiba una (eventual) fotografica... si asta intrun numar redus pentru a nu incarca ochiul uman...
in cateva ore am parcurs (deocamdata) nordul Italiei... aceasta plimbare mi-a prilejiut si bucuria serii... m-am trezit umbland, alergand, sarind si teleportandu-ma prin cateva locuri absolut ravisante si uneori (!?!) am avut cate un sentiment de deja vu...
am revazut in seara asta Bergamo si lacul Como pe care le-am gasit si mai cuceritoare... si mai heart-breaking... si mai rapitoare... si mai fascinante... si mai... si mai... si mai..
negura serii a venit multumita hardware-ului modern... niste poze s-au teleportat... pe vreun cablu usb, pe vreun circuit sau lampa electrica, pe coolerul procesorului, nu stiu unde, dar s-au teleportat... dar i'll be back Bergamo, asa ca ramai pe coline... Plimbare s-a incheiat in fata domului din Milano, iar pozele le gasiti aici.

italy strikes back

sinaia... asa scrie in dreapta mea acum la o ora prea devreme de dimineata (multumesc wizzair ca a modificat orarul de zbor si m-a facut sa ma trezesc astazi la 5)... noroc ca ma mangaie soarele iar ochii mi spala frumoasele peisaje montane...

revenind la calatoria abia incheiata, am constatat (facand deja un scurt bilant) ca desi Italia era doar un featuring in calea spre Maroc, aceasta a reusit sa ma cucereasca definitiv prin 2 zone - deja amintitul Bergamo si zona lacului Como.

Como este un fel de oaza de peisaje, natura si calm. Iar perla sa, Bellagio, a fost divina... Imaginati-va (pt moment pt ca vor veni si pozele) ca aveti de a face in prim plan cu un lac (cu ratuste, lebede, pescarusi si ape limpezi), casute cochete, stradute dichisite, dealuri impadurite si munti (inca) cu caciulite de zapada... totul condimentat acustic cu o liniste relaxanta si un cantec de pasarele incantator... aproape imi era rusine sa vorbesc sa nu deranjez natura si sa se opreasca din starea ei de desfatare pura.

Milano in schimb a fost precum domul sau - grandios si rece...atat...