joi, 1 iulie 2010

Titlu: Dimineata in care m-am trezit si mi-am dat seama ca e cam superba

ma-ntind in albele-mi asternuturi. capul imi e inca putin greu. mai miorlai putin in motaiala-mi de dimineata. "'neatza" aud o voce suava. "da, da, rise up, live up!" se aude cald. ma-ntind. o scurta vizita la baie si apoi ies la-ncantare pe balcon. tu, mi-ai pregatit deja cafeaua. mirosul de cafea cu mare ma nelinisteste. imi provoaca un fior in adancul trupului. eu te-am imbratisat impreuna cu vantul si ti-am sarutat usor gatul. soarele ne privea de sus. destul de sus. aproape ca nu i-a pasat ca am mai lenevit putin prin pat. era abia 7 si-un pic. in pas vioi si dublu am plecat spre nisipul sarat al marii fine. asezandu-ne pe plaja ne-am imbratisat intro lectura independenta. dupa cateva pagini am rupt-o la fuga. aerul proaspat, faleza imbietoare si vantul placut mi-au fost calauza. apoi m-a strigat marea. vroia sa imi simta picioarele si energia curgand prin ea. naiva fiinta ce dainuie de mii de ani, habar n-avea c-asa imi luam eu energia ei. dar nici ca-i pre pasa. era nesfarsita in intimitatea ei. mi-a primit cu drag trupul ud de alergare si sufletul plin de incantare. am ramas asa pret de-o eternitate. apoi m-am ridicat usor, pe nesimtite, si am plecat incet incet...

Un comentariu:

giovanna spunea...

frumoase diminetile tale...