de anul nou, un mic cadou, cu zambete mari.
la multi ani sanatosi si inspirati!
Decalogul lui Malaele
1.Nu iti crea o imagine falsa. Este incomoda, greu de intretinut, usor de depistat.
2. Fii prietenul dusmanilor tai. Un proverb islamic spune ca “numai iubindu-i poti sa-i distrugi”
3. Ramii modest. Dar fa in asa fel incit lucrul asta sa se stie. Trebuie sa ai orgoliul modestiei tale.
4. Daca pierzi teren lasa impresia ca ai facut-o intentionat. Impune un principiu: am dat doi pasi inapoi, ca sa-mi pot lua avint.
5. Nu fura pe nimeni. Daca o faci totusi, schimba obiectul intr-o alta podoaba.
6. Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a ramine sus iti trebuie unanimitate.
7. Nu-ti explica greselile. Invaluie-le in mister si abstractiune. Nu schimba mare lucru, dar deruteaza.
8. Nu te intinde prea tare. Risti sa-ti pierzi controlul granitelor.
9. Nu lupta impotriva cabalelor intemeiate pe ambitie si frustrare. Iti pierzi vremea, iar lor le creezi un scop.
10. Daca nu reusesti, modeleaza-ti existenta dupa principiul “Nu se intimpla decit ceea ce trebuie sa se intimple”. Este o dura, dar relaxanta fatalitate.
Horatiu Malaele in cartea Horatiu despre Malaele
vineri, 31 decembrie 2010
joi, 30 decembrie 2010
ganduri de sms
Cum poate continua o dimineata,
Rece, hibernala,
Cu o caldura infernala,
Si sarutari in-gheata-n-minte,
Cand parasit fiind de iubita
Pentru a consilia un berd,
Te asezi la drum in carul cel modern
Si-ti suna-n minte suava-i poezie
Si gandul ti-a ramas cu ea,
Cu ea si trupul pe interior,
Iar in ureche vasilescu bag-o poezie
Si inca una, si apoi iar
Si se dezlantuie si-un jazz frenetic,
Ca rima-n poezie.
O, buna dimineata,
tu cer senin si insorit.
Etichete:
buna dimineata,
jazz,
poezie,
sms,
soare
luni, 20 decembrie 2010
putin Nichita de incalzit sufletul
Nichita Stănescu
Ce bine că esti
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)