vineri, 6 decembrie 2013

And yet, I had so many other things to say

And yet, I had so many other things to say
Today!
I said so few, I had to chew!?
Why did I even had that soup?!
I could have gone till late at night,
with words of soul and heart of might,
I might have even told you all,
that's been a past
or what I hold,
all that I'm still afraid...
I fantasize, or wish, or hope...
...or all that's of deep joy to me!

Though words are nothing but conventions,
mere fuckers of easy disillusions...
Yet, still, each one of us,
gives right away a meaning...
in line... - or not... - with actual intentions!

Ty magic windows 
Bless-ed be! 
As they have really
show-ed me...
of what it was,
of what might be,
of nothing yet,
but maybe most
of who
are we
this instant.
Now!
This second, that's already passed,
Renewed ourself
And each at last,
In new, yet old
To hold
A paradox!

Life!
Love!

Trs. Hnsty. Jy.
Smls. Grtfl.
Thnk. Y. 

luni, 26 august 2013

TempluLrile

Ma gândesc la tine.
O fac des, chiar fara sa știi. 
E gandul meu, călător.

Intai imi reamintesc trupul tau. Coloanele intrarii in templul tau.
Tencuieli cazute si pereti scorojiti vedeai uneori unde eu vedeam doar frumos.
Iti iubeam templul... 
Zidurile, tamplaria si restul de fatada. Praful de stele amestecat cu mortar, lemnul fin patinat, cotloanele ascunse, gandurile zidite, picaturile de transpiratie, fiecare urma din parchetul călcat de valuri, geamurile prin care se juca soarele in praf de maiestrie.

Azi încă-l iubesc. 
Ma-nchin la el,
In tăcere sau in bucurie; in disperată clipă, sau doar asa.
Alteori trec indiferent...

Templul tau ti-a rămas. Si nu va aparține - cum n-a fost niciodată - decat al Dumnezeului si al tau. 

Templul tau meu e aici. Al meu. Cu mine.
Templul tau meu imi aparține.

Templul tau meu...
Efemer,
Ca o clipa,
Îl reconstruiesc la fiecare inchinaciune, la fiecare multumesc.

India. Sunt India. Asa mi se spune.
Curg prin mine o mulțime de temple.
Antice,
Mari sau noi,
Uitate-n-timp,
Dantelate,
Gotice,
Brodate in aur,
Sau faurite-n abanos.
Sunt felurite,
Atât de aiurite,
Si de religii diferite...
Fiecare cu credinciosii si slujitorii lui, 
Transformatori de lume-nconjuratoare in fel de fel de grădini suspendate si raiuri.

Si toate,
Oricât de diferite,
Se unesc in gând comun:
Sunt mine acum!

sâmbătă, 25 mai 2013

Azvirlit(e)

Mi-s strâmte vorbele,
Iar vremea mi-e tânara,
Am o memorie de elefant,
In care bag cu trompa amintiri nefaste,
Napaste si petice frante,
Bucurii si crampeie de munte.
Proaspăt si tânăr imi zice ea,
De-ai fi tu asa...
Zic si eu:
Cu ochi de copil la lume-as uita.
Uneori... Arareori... 
Chiar asa sunt. 
Copil pe pământ,
Iubire maiastra / aspra napasta...
Ma întorc zvarcolind in trecut...
Oare am căzut?
De ce n-am făcut? 
Si da ce-am făcut?
Iubirea? 
Iubirea!
Viata? Eu? 
El, gangureste-ntrun zambet!

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Ore uitate

Ma culc in pat si-n aminte
Si viata am o suta.
O las in voie sa iubesca,
Ma duc sa-mi potolesc lumeasca sete
Ce-n coasta lung m-apasa,
Si calul, din murg se face-o coasta.

Un fir de iarba si o vecie,
Un pas, o clipa parc-a-nflorit,
Pasesc cu rost si fara mine.
Pasesc.
Uit si privesc...
Ochii-mi plâng in alb si rosu,
Dintii-mi-s cleste de lume strangator,
Respir adânc,
O ultima suflare,
Expir plecare si amor!