Mi-s strâmte vorbele,
Iar vremea mi-e tânara,
Am o memorie de elefant,
In care bag cu trompa amintiri nefaste,
Napaste si petice frante,
Bucurii si crampeie de munte.
Proaspăt si tânăr imi zice ea,
De-ai fi tu asa...
Zic si eu:
Cu ochi de copil la lume-as uita.
Uneori... Arareori...
Chiar asa sunt.
Copil pe pământ,
Iubire maiastra / aspra napasta...
Ma întorc zvarcolind in trecut...
Oare am căzut?
De ce n-am făcut?
Si da ce-am făcut?
Iubirea?
Iubirea!
Viata? Eu?
El, gangureste-ntrun zambet!
