Azvirlit(e)

Mi-s strâmte vorbele,

Iar vremea mi-e tânara,

Am o memorie de elefant,

In care bag cu trompa amintiri nefaste,

Napaste si petice frante,

Bucurii si crampeie de munte.

Proaspăt si tânăr imi zice ea,

De-ai fi tu asa...

Zic si eu:

Cu ochi de copil la lume-as uita.

Uneori... Arareori... 

Chiar asa sunt. 

Copil pe pământ,

Iubire maiastra / aspra napasta...

Ma întorc zvarcolind in trecut...

Oare am căzut?

De ce n-am făcut? 

Si da ce-am făcut?

Iubirea? 

Iubirea!

Viata? Eu? 

El, gangureste-ntrun zambet!

Inspir viata! Expir placere!

103 minute din viata mea.

Atat a durat momentul in care am privit prin/in bordeiul moldovenesc al celor doi - Constantin si Elena.

Poarta mi-a deschis-o domn regizor Dascalescu, ca doar era casa bunicilor...

Am inspirat viata si am expirat placere in casa aia, dar mai ales ascultandu-i si observandu-i pe oamenii aia. Emotionant!

Simple life, dar emotiile, zambetele, dragostea, rasetele, placerea de a respira viata, si multe alte sentimente si trairi veneau catre mine de parca mergeau pe banda rulanta. Simplu si divin.

Cand aveti ocazia, nu-i lasati sa plece fara sa va povesteasca si voua frumoasa lor istorie.

You'll be delighted!

PS. Luati un pic de poveste!