o saptamana de teatru
un teatru cat o saptamana
dar unde
incepe scena si se termina loja? unde e linia intre piesa si public,
intre actorie si viata, intre cortina de catifea si cortina noptii?
unde?... la casa de bilete? actori cunoscuti? oameni 'simpli'? cine se
uita la cine? si cand?... intrebari fara raspuns si pline de invaturi...
pe scurt am inceput-o de luni. o piesa mare cu nume cunoscute, unele foarte, dar la inceput de drum... am inchis-o cu o piesa mare cu nume tinere, intr-o montare diferita. la mijloc a fost un nume mare, o piesa semi-cunoscuta, un monolog cu mine... cronologic avem asa...
Maytreyi - carticica mea iubita din liceu, prezenta si-n biletul
de la bac, a fost pusa-n scena de Chris Simion si al ei D'aya intr-o
viziune frumoasa... pe scurt sunt 2 Maytreyi - una in joc, iubire si
simtire, iar alta, in etate, deoparte, ce ne serveste cu replici din
versiunea ei - 'Iubirea nu moare'. frumos. m-a impresionat foarte mult
jocul ei - Aylin Cadir, dar si tanarul Zamfirescu s-a tinut sus. se
potriveau. se traiau. imi transmiteau emotie, iubire, viata! in plus am
revazut si resimtit aceasta carte. si m-a cuprins un dor de India, de
Eliade... desi nu ii cunosc prea bine pe niciunul... inca...inca... un
spectacol foarte tanar (abia a fost a 4 reprezentatie "oficiala" - desi
ea este la stadiul de "un studiu"). ma voi intoarce cu drag sa descopar
peste vre-un an sau doi fluiditatea jocului si desavarsirea acestei
minunatii.
Vocea Umana - de data asta prin vocea Oanei Pellea in ultima seara a
anului ei 49. o voce a iubirii, a trairii, a disperarii, a fricilor, a
neincrederii, a bucuriei, a zbuciumului interior. o voce singura cu un
telefon black, dar care mi-a transmis intreg dialogul, emotia scenei si
mi-a dat si o lopata de sapat in zona cu amintiri si experienta. si,
deloc intamplator, rasareau de peste tot... m-a pus pe ganduri, unde-am
ramas intreaga seara ca pe un cuib de oua pline. pline cu emotii. si
idei. si actiuni. pline. cu bucurie m-am uitat la ele...
Hamlet. Un exercitiu - cu asta am inchis duminica si saptamana.
m-am dus pt ca m-a facut curios Radu, 'dom' profesor' - cum ii zice o
colega de la improvizatie - care joaca in piesa. actori tineri, cu un
joc frumos, plin de transmisiuni live pe unde scurte de emotie, cu scene
foarte faine, alocuri inedite. se deschide frumos ca un exercitiu, cu
joc cu public si o impartire de roluri neasteptata si se inchide intr-un
mod superb ilustrativ, cu o bancutza pe care cei morti se-aseaza la
expozitia de suflete.. si totusi in mijloc imi pare ca dispare (cu mici
exceptii) acest exercitiu. pare doar o alta viziune regizorala a
clasicului Hamlet. si aici e concurenta...
3 piese, 3 oameni, 3 eu, 3 parti, 3 vieti...
Update tarziu: memoria mi-a jucat o festa crunta... concurenta lui Hamlet la care ma refeream eu, in capul meu, era altceva, totusi cele de mai sus raman valide...
