2014. Mai. Sfarsit de mai/inceput de iunie este de multi ani pentru mine un reper. Este
foarte clar salvata perioada in capul si inima mea ca #sibiu #festival #teatru
#FITS. Au fost vremuri cand am petrecut weekenduri intregi, pe strazi, prin sali
de spectacole si hale in care m-am delectat cu Festivalul International de
Teatru de la Sibiu. Apoi, in perioada in care am stat in Sibiu am petrecut toate
cele 10 zile de festival pline de teatru, iar zilele de munca le scurtam la
maxim ca sa cresc timpul petrecut cu expozitiile, spectacolele itinerante si
paleta larga de spectacole.
Cea de-a
XXI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu se va desfăşura
în perioada 6 – 15 iunie, sub genericul „Unicitate în Diversitate” iar pentru
mine FITS este exact asa:
unic prin diversitatea lui – de la spatii de joc (in jur de 70), la numarul de
spectacole pe zi, la manifestarile conexe desfasurate, la modul in care Sibiu
este super viu in perioada aia – iar prin aceasta diversitate creeaza o stare de
uniune, de unicitate in tot ce atinge acest festival. Un flavour electronic (precum
si program etc) gasiti pe http://www.sibfest.ro/
si ultimele update-uri eu le iau cel mai rapid de https://www.facebook.com/FITSibiu
Cand scriu acum imi aduc aminte foarte clar si intens de multe spectacole,
emotii, trairi, schimbari de perspectiva si mai ales bucuria de a fi martor viu
la ceea ce eu consider ca este un festival de teatru UNIC in Romania. Cred ca
este THE festival de teatru in Romania – si alaturi de Festivalul Enescu (care
e intr-un alt registru) "cel mai cel" festival din zona de cultura din Romania.
De ce spun asta?
Cantitativ ar fi cam asa: pentru miile de momente de emotie traite
impreuna, pentru zecile de spectacole pe care le-am vazut, pentru sutele de perspective
pe care le-am cunoscut si trait prin intermediul actorilor.
Probabil ca, cel mai important este cum am trait, respirat, simtit, gustat,
mirosit spectacole din lumea intreaga - pe care nu as fi ajuns in toata viata
sa le vad altfel – si atmosfera care se creeaza in Sibiu in zilele de festival.
E o frenezie, o bucurie impartasita, o sarbatoare a vietii! Am vazut in sali de
teatru, in spatii neconventionale sau pe strada spectacole din zeci de tari de
pe toate continentele lumii, mute, cantate sau vorbite in limbi rare. Este un
feeling pe care oricat de viu as putea sa-l descriu in cuvinte nu are seaman cu
ce am trait, noi cei care am facut parte din festival (pentru ca da, acolo si
publicul este o parte importanta din festival, este viu, activ si incurajat si
educat de-a lungul timpului sa participe).
Peste ani cateva spectacole care mi-au ramas vii in minte (desi
daca ma uit pe postarile de pe atunci aparent am dat mai mult credit altor
spectacole): Electra lui Manutiu (am scris atunci aici),
“Insemnarile unui nebun” din Berlin (am scris atunci aici), Bess
de la foarte bunul Teatru National Radu Stanca din Sibiu (locul pastorit tot de
Constantin Chiriac care este directorul, artizanul si magicianul Festivalului
de Teatru) si multe spectacole de strada, in diferite forme, culori etc. (o mostra mica filmata de mine cu telefonul e mai jos)
Dar doua spectacole imi dau si acum fiori de bucurie si sunt vii in
mine.
O sa incep cu spectacolul autentic de kabuki
traditional japonez cu Nakamura Kanzaburo al XVIII-lea. Desi sunt
6 ani!?! de cand l-am vazut inca este viu in mine. Mi-a placut atat de mult,
incat a doua seara, am dat biletele pe care le aveam la Faust (pe care nu-l
vazusem pana atunci si imi doream enormmmm sa-l vad) si am facut orice posibil
ca sa imi cumpar bilete la “Summer Festival: A mirror of Osaka”, caci asa se
numea specatacolul de kabuki. Desi proaspat vazut, a doua reprezentatie a fost
la fel de magica si minunata, chiar unica, iar trairea si mai profunda. M-a fascinat
si fermecat pe deplin. A fost o Experienta, de la muzica si ritm, la simularile
de lupte (foarte artistic ilustrate) la jocul actorilor si atmosfera creata. Am
fost fascinat!
Inchid aceste amintiri cu cel de-al doilea moment marcant
pentru mine si sper ca pana acum v-ati hotarat deja sa ajungeti acolo. Eu voi
fi sigur cel putin un weekend, iar sper ca cifra 21 (numarul de editii la care
a ajuns FITS, precum si ziua din iunie in care m-am nascut eu) sa mai adauge un
plus de magie astfel incat sa ma impregnez cu festivalul pe toata perioada lui.
Intorcandu-ma la Faust – firesc ca despre el este vorba –
l-am vazut prima data in festival in 2009. Surprinzator, ore in sir nu mi-am
revenit (trairile de atunci le aveti aici „in direct”).
Este nepamantean spectacolul, iar contextul creat de festival cred ca amplifica mai mult (desi cu greu e posibil asta) impactul asupra participantilor
(departe de a fi doar spectatori). Este teatru, arta, vis divin la cel mai
inalt nivel, apreciat si elogiat inclusiv la marele Edinburgh Festival, atat
de public, organizatori cat si de BBC (jucat acolo ca si aici cu
casa inchisa). Faustul lui Purcarete nu
este de povestit, sau de urmarit la televizor. Este o stare de experimentat pe
viu, este un amestec de grotesc fascinant, cu trairi intense, vizual fabulos,
cu o coloana sonora si stage & light design incredibile (echipa
Purcarete-Sirli-Sturmer e fantastica), cu costumele Liei Mantoc super inspirate
si un Faust extraordinar si un/o Mefisto absolut fabulos pus in scena de Ofelia
Popii.
Inchid aici aceasta scurta colectie de amintiri. Probabil ca ar iesi un
roman intreg, daca m-as apuca sa pun toate spectacolele, trairile, emotiile etc
din editiile FITS pe care le-am trait de-a lungul anilor.
Ne vedem la Sibiu, la Festivalul International de Teatru, 6-15 iunie.
sursa foto: www.sibfest.ro si arhiva personala
