joi, 30 aprilie 2009
miercuri, 29 aprilie 2009
teiul lui huet
miercuri.
Sibiu.
o dupa amiaza tarzie.
cu cartea in mana, iau coltul dupa o quattro formaggi si ajung in mica mea piazeta. Huet.
desi e relativ mare si plina de istorie si cladiri, mie mi se pare intima.
intima.
ma asteapta... e tot acolo... si teiul... si banca...
dau sa ma asez.
el, imi ureaza bun venit. ea, il apostrofeaza. se citeste pe mine ca nu caut decat liniste si relaxare...
"asezati-va domnule, aici pe bancutza dvs., chiar sub teiul nostru" zise ea.
"and leave all your garbage here" adauga el, gugustiucul, mandru...
"asa, asa, intindeti-va"
am inspirat... mirosul de tei m-a fermecat intotdeauna la locul ala... am inspirat...
nimic!
"e inca neinflorit"... am inspirat adanc adanc... UAU... mirosul de tei mi-a patruns prin nari si piele, sange si celule, in globule si paraziti... all the way pana in molecula de ADN. m-am linistit. mi-am respirat acest miros. nu stiu insa, daca asta sa fi fost cursul pe care l-a urmat acea mireasma? sau sa fi venit tocmai invers dintr-o celula veche?
n-a mai contat. important e ca-l simteam... mirosul meu de tei...
m-am uitat din nou la ei. erau atat de dragalasi. apoi am inceput sa citesc. uneori ii mai ascultam... isi vorbeau despre cum sa-mi acompanieze relaxarea. am vrut sa le spun ceva "nu trebuie, nu e nevoie, multumesc.". n-am putut sa zic nimic. nimic.
motaiam.
am reusit doar sa-i mai aud vag... "vezi....eu...relaxare... si...cantam..."
au mai venit si altii. si altele. nu stiu cum aratau. nu-i vedeam. doar le auzeam cantul ce imi usura relaxarea. cred ca aveau un dirijor bun, se armonizau perfect. cel putin asa parea...
soarele, desi aproape obosit, inca mai invaluia banca in apusul sau... si ma primea si pe mine in razele lui mai mult colorate si blande decat calde... parea ca sunt intins pe o banca de raze si nu pe una de lemn. parea atat de soft.
pana si oamenii ma incurajau. "o fi obosit, saracul", zise o voce calda;
"ce ciudat" s-a pitigaiat una. altcineva chicoti. au plecat repede vazand ca atentia inconjuratoare era orientata spre mine. invidiosilor. puteati sa va alaturati. banci mai erau. si soare. si tei. si pasarele. dar nu. vi s-a parut desuet, aproape decadent...
am mai stat asa putin. soarele mi-a mai tinut si el companie.
m-am uitat la ceas si m-am ridicat. paream usor. usor, am luat-o incet la pas. usor.
am fost perturbat putin. mobilul. aproape ca uitasem de el.. facusem doar vreo 50m de la ei. m-am oprit. m-am gandit. cred ca ei au bruiat comunicatiile...
multumesc
Sibiu.
o dupa amiaza tarzie.
cu cartea in mana, iau coltul dupa o quattro formaggi si ajung in mica mea piazeta. Huet.
desi e relativ mare si plina de istorie si cladiri, mie mi se pare intima.
intima.
ma asteapta... e tot acolo... si teiul... si banca...
dau sa ma asez.
el, imi ureaza bun venit. ea, il apostrofeaza. se citeste pe mine ca nu caut decat liniste si relaxare...
"asezati-va domnule, aici pe bancutza dvs., chiar sub teiul nostru" zise ea.
"and leave all your garbage here" adauga el, gugustiucul, mandru...
"asa, asa, intindeti-va"
am inspirat... mirosul de tei m-a fermecat intotdeauna la locul ala... am inspirat...
nimic!
"e inca neinflorit"... am inspirat adanc adanc... UAU... mirosul de tei mi-a patruns prin nari si piele, sange si celule, in globule si paraziti... all the way pana in molecula de ADN. m-am linistit. mi-am respirat acest miros. nu stiu insa, daca asta sa fi fost cursul pe care l-a urmat acea mireasma? sau sa fi venit tocmai invers dintr-o celula veche?
n-a mai contat. important e ca-l simteam... mirosul meu de tei...
m-am uitat din nou la ei. erau atat de dragalasi. apoi am inceput sa citesc. uneori ii mai ascultam... isi vorbeau despre cum sa-mi acompanieze relaxarea. am vrut sa le spun ceva "nu trebuie, nu e nevoie, multumesc.". n-am putut sa zic nimic. nimic.
motaiam.
am reusit doar sa-i mai aud vag... "vezi....eu...relaxare... si...cantam..."
au mai venit si altii. si altele. nu stiu cum aratau. nu-i vedeam. doar le auzeam cantul ce imi usura relaxarea. cred ca aveau un dirijor bun, se armonizau perfect. cel putin asa parea...
soarele, desi aproape obosit, inca mai invaluia banca in apusul sau... si ma primea si pe mine in razele lui mai mult colorate si blande decat calde... parea ca sunt intins pe o banca de raze si nu pe una de lemn. parea atat de soft.
pana si oamenii ma incurajau. "o fi obosit, saracul", zise o voce calda;
"ce ciudat" s-a pitigaiat una. altcineva chicoti. au plecat repede vazand ca atentia inconjuratoare era orientata spre mine. invidiosilor. puteati sa va alaturati. banci mai erau. si soare. si tei. si pasarele. dar nu. vi s-a parut desuet, aproape decadent...
am mai stat asa putin. soarele mi-a mai tinut si el companie.
m-am uitat la ceas si m-am ridicat. paream usor. usor, am luat-o incet la pas. usor.
am fost perturbat putin. mobilul. aproape ca uitasem de el.. facusem doar vreo 50m de la ei. m-am oprit. m-am gandit. cred ca ei au bruiat comunicatiile...
multumesc
luni, 27 aprilie 2009
ENERGIE
orice are nevoie de energie...
fie ea cinetica, mecanica, hidraulica, chimica sau chiar si nucleara...
energia soarelei si cea umeda a ploii deschid calea cunoasterii pentru porumb, magnolii, fragi, bambusi, grau, si a celorlalte milioane de biodiversi, iar energia eoliana le imprastie cuvantul si cunoasterea in lume...
se conglomereaza si cu alte energii trofice si apoi satureaza auditiv, alimentar, spiritual si vizual homo sapiensii lumii...
energia exista peste tot, in multe feluri, in oricare dintre cele 4 dimensiuni, in spatiu cosmic, in interior, in... in... in... in... in... in nici nu stii ce coltisor de praf sau in ce panza de paianjen...
chiar si gandacul de balegar incarcat de energia descompunatoare a schimbarii, se transforma in elementul reinnoirii din vechiul taram egipteam...
si fiecare rasa, specie si individ isi are nevoie de energia lui, de un melanj hibridic din energia energiei...
activa...
pasiva...
reflexiva...
.....iva...
.....iva...
HOMO SAPIENS! CAUTA-TI ENERGIA!
fie ea cinetica, mecanica, hidraulica, chimica sau chiar si nucleara...
energia soarelei si cea umeda a ploii deschid calea cunoasterii pentru porumb, magnolii, fragi, bambusi, grau, si a celorlalte milioane de biodiversi, iar energia eoliana le imprastie cuvantul si cunoasterea in lume...
se conglomereaza si cu alte energii trofice si apoi satureaza auditiv, alimentar, spiritual si vizual homo sapiensii lumii...
energia exista peste tot, in multe feluri, in oricare dintre cele 4 dimensiuni, in spatiu cosmic, in interior, in... in... in... in... in... in nici nu stii ce coltisor de praf sau in ce panza de paianjen...
chiar si gandacul de balegar incarcat de energia descompunatoare a schimbarii, se transforma in elementul reinnoirii din vechiul taram egipteam...
si fiecare rasa, specie si individ isi are nevoie de energia lui, de un melanj hibridic din energia energiei...
activa...
pasiva...
reflexiva...
.....iva...
.....iva...
HOMO SAPIENS! CAUTA-TI ENERGIA!
marți, 21 aprilie 2009
Actualitate
...desi este vorba de un personaj de secol XIII actualitatea acestei istorioare m-a izbit inca o data (a cata oara ?!?)...
miercuri, 15 aprilie 2009
primele poze - Italia
in sfarsit am reusit!
dupa doua saptamani de la reintoarcere am reusit... sa parcurg dosarele facute in ultima jumatate a lui martie, in concediul unde a plouat infernal... cu poze. peste 5000.
apoi am ramas cu treimiisaizecisisapte poze... operatiunea n-ar fi durat asa mult daca as fi fost superman, batman, x-men si alti man-i si m-as fi uitat in medie la o poza doar 2 secunde... mi-ar fi luat doar putin sub 3 ore... iar aici a fost partea usoarea pt ca nu trebuia decat sa elimin pozele imperpecte dpdv tehnic...
iar apoi m-am apucat plin de elan... ca o albinutza... sa dau click dupa click precum un miriapod tastatural... sa selectez pozele care ar putea transmite un mesaj: fie sa se constituie intro radiografie XY a locurilor, fie unele, cu sau fara identitate geografica, sa aiba una (eventual) fotografica... si asta intrun numar redus pentru a nu incarca ochiul uman...
in cateva ore am parcurs (deocamdata) nordul Italiei... aceasta plimbare mi-a prilejiut si bucuria serii... m-am trezit umbland, alergand, sarind si teleportandu-ma prin cateva locuri absolut ravisante si uneori (!?!) am avut cate un sentiment de deja vu...
am revazut in seara asta Bergamo si lacul Como pe care le-am gasit si mai cuceritoare... si mai heart-breaking... si mai rapitoare... si mai fascinante... si mai... si mai... si mai..
negura serii a venit multumita hardware-ului modern... niste poze s-au teleportat... pe vreun cablu usb, pe vreun circuit sau lampa electrica, pe coolerul procesorului, nu stiu unde, dar s-au teleportat... dar i'll be back Bergamo, asa ca ramai pe coline... Plimbare s-a incheiat in fata domului din Milano, iar pozele le gasiti aici.
dupa doua saptamani de la reintoarcere am reusit... sa parcurg dosarele facute in ultima jumatate a lui martie, in concediul unde a plouat infernal... cu poze. peste 5000.
apoi am ramas cu treimiisaizecisisapte poze... operatiunea n-ar fi durat asa mult daca as fi fost superman, batman, x-men si alti man-i si m-as fi uitat in medie la o poza doar 2 secunde... mi-ar fi luat doar putin sub 3 ore... iar aici a fost partea usoarea pt ca nu trebuia decat sa elimin pozele imperpecte dpdv tehnic...
iar apoi m-am apucat plin de elan... ca o albinutza... sa dau click dupa click precum un miriapod tastatural... sa selectez pozele care ar putea transmite un mesaj: fie sa se constituie intro radiografie XY a locurilor, fie unele, cu sau fara identitate geografica, sa aiba una (eventual) fotografica... si asta intrun numar redus pentru a nu incarca ochiul uman...
in cateva ore am parcurs (deocamdata) nordul Italiei... aceasta plimbare mi-a prilejiut si bucuria serii... m-am trezit umbland, alergand, sarind si teleportandu-ma prin cateva locuri absolut ravisante si uneori (!?!) am avut cate un sentiment de deja vu...
am revazut in seara asta Bergamo si lacul Como pe care le-am gasit si mai cuceritoare... si mai heart-breaking... si mai rapitoare... si mai fascinante... si mai... si mai... si mai..
negura serii a venit multumita hardware-ului modern... niste poze s-au teleportat... pe vreun cablu usb, pe vreun circuit sau lampa electrica, pe coolerul procesorului, nu stiu unde, dar s-au teleportat... dar i'll be back Bergamo, asa ca ramai pe coline... Plimbare s-a incheiat in fata domului din Milano, iar pozele le gasiti aici.
vineri, 10 aprilie 2009
duminică, 5 aprilie 2009
albota
am batut (si bat drumul) Brasov - Sibiu destul de des, insa nu m-am abatut niciodata spre pastravul montan de la Albota. iata ca acum, prin vointa companiei, am ajuns si aici...
evident aer curat, priveliste inzapezita, susurul apei, foc de tabara, pastrav, jack si cateva poze
evident aer curat, priveliste inzapezita, susurul apei, foc de tabara, pastrav, jack si cateva poze
miercuri, 1 aprilie 2009
"Frumoasa-i toamna in Moldova!"
Inspirat de un indemn am urmarit 2 scurt metraje ale lui Igor Cobileanski.
SAVUROASE!!!
(PLICTIS) si INSPIRATIE / INSPIRATION
Cind se stinge lumina
Enjoy!
SAVUROASE!!!
(PLICTIS) si INSPIRATIE / INSPIRATION
Cind se stinge lumina
Enjoy!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)