a jazzy one

Sibiu. joi. seara. teatrul gong. festival. 2 concerte - no name pt mine (ignorantule!)

asteptarea mea? o seara placuta in compania mai batranului meu amic - Jazz. Sibiu Jazz. are deja 39 de ani! ne despart 10 si vreo 2 de cand vreau sa ne intalnim. iau loc. lume putina. zambim unii la altii... ne uitam unii la alti de parca ne-am cunoaste...

intai un speech penibil (unii se incapataneaza sa vorbeasca, chiar si cand nu au ce, nu stiu cum si nici pentru ce). nefericita mana a cuvintelor ne urmareste pe parcursul serii - si in pauza, si la final... ultimele minute nu mai rezist, rabufnesc din toata toleranta si starea mea de bine si ies...

muzica e inca acolo, in mine... i'm remembering the night...primul concert... enlighting... belgienii tricycle varianta king size (adica cei 3 initiali + 2 la superoferta)... incep slowly... feelingly... deep down in beciul interior... touchingly...

si ce bine suna acordeonul ala!?! asta nu era doar un instrument pentru fashing - carnavalul nemtesc???

ritmul devine alert... muzica e in vasele capilare... picioarele nu stau locului... mainile se misca cuprinse de sforile muzicii... muschii canta in venele lor la toate instrumentele... creierul ii acompaniaza... 

trompetistul e genial... isi tot completeaza trompeta cu diferite chestii metalice pentru sunete inedite...

mama, cand ma fac mare vreau sa ma fac trompetist!

incantarea publicului se vede si in timpul melodiilor, dar si la aplauze...apoi ma lovesc din nou... improvizatie... sunete ciudate... instrumente ciudate... sunt macar instrumente sau doar generatoare de sunete... iar trompetistul ne mai serveste un gaufre special...par atat de aproape de noi si noi de ei... cred ca la superoferta de king size intram si noi...aplauze... aplauze... 3 bisuri... extraordinar... 

pauza. vin apoi kampec dolores, vecinii nostrii din vest. oarecum progresisti... implicit par putin ciudati si de pe alta lume... nu canta rau de loc... doar ca mood-ul creat de tricicleta belgiana e in totala antiteza...nici eu, nici vecinii mei nu reusim sa intram chiar asa bine in muzica lor... desi sunt multi vecini care nu au fost si la primul concert... totusi, cred ca ar fi avut mai mult succes intr-o alta seara... saxofonistul insa se vede ca e de pe alta planeta... canta fabulos... si ea are o voce frumoasa... nu inteleg nimic ce canta, dar per ansamblu more than ok... publicul insa nu a mai vibrat... 1 bis... putin fortat...

afara ploua... nu mi se pare... mood-ul meu este impermeabil... sangele imi improvizeaza in vene... inima imi canta la trompeta... a jazzy one...

amice, ne vedem la anul... voi veni... poate ne imprietenim mai tare... mi-ar placea...