Da. Stiu. Suna putin cinic! Sa faci jocuri de cuvinte pe seama unor probleme sociale si umane. Andreea Marin (scuze si Banica) probabil ca ar zice ca sunt un insolent sfidator sarcastic. Si asta pentru ca ne-am obisnuit ca orice inseamna ajutor catre semenii mai putin norocosi sa se termine in sange, lacrimi si sms-uri. Nu. Nu este o cale gresita. Dimpotriva, orice cale care sa aduca o raza de soare peste viata celor nenorocosi este bine venita. Si cred ca societatea per ansamblu, dar si fiecare individ in parte, se pot dezvolta infinit mai mult daca le pasa si de alte lucruri decat de ce e in promotie la Carrefour, de traficul masii, de politichia jucausa, de (pr)otevisme...
De aceea cu atat mai mult apreciez cand vad si o abordare care se departeaza de zona clasica a impresionarii lacrimogene. Cu siguranta ca pe anumite paliere ale societatii este cea mai eficienta. Cu atat mai mult cu cat discutam de proiecte/programe care isi doresc altceva decat imbunatatirea conditiilor de viata si sanatate, unde tov. stat, daca s-ar ocupa temeinic de treaba, asta ar reusi sa faca mult mai multe lucruri pentru cazurile "obisnuite" iar societatea ar prelua doar exceptiile... Dar asta e o alta discutie...
De ce scriu toate astea acum? Pentru ca in weekend am avut parte de o experienta...ceva deosebit...intim...aparent banal. Partea si mai buna e ca va avea o finalitate fericita.
Este vorba de pictarea unor semne de carte. OK, cei care ma cunosc au dreptate. In cazul meu mazgalirea/murdarirea unor bucati de hartie ce vor ajunge intro carte.
Partea buna e, ca acestea se vor vinde (probabil se vand deja) ca si chestii unicat, lucrate de mana, in locul unde au fost create - ceinaria Serendipity - iar banutzii se vor duce catre dezvoltarea unui centru de arta pentru copii (inclusiv copii orfani). Superb!!!
Am avut o dupa amiaza delicioasa. Desi uneori eram foarte concentrat in executarea bookmark-urilor, a fost foarte funny. In plus, pe langa compania culorilor, a deliciosului ceai, am fost inconjurat de ceva special: o atfmosfera superba si oameni calzi. Carora le multumesc din nou pentru minunatele clipe... Sau minute... Sau ore... Nu mai stiu exact. Am arhivat oricum amintirea asta si daca nu mi se strica hardul rapid va mai ramane mult pe acolo!
Intorcandu-ma la mogaldetzele orfane, cred ca au mare nevoie si de o dezvoltarea dincolo de ochelarii de cal pe care ii purtam in zilele astea. Astfel de proiecte, dar mai ales cel in care o mana de inimi mari strang carti pentru cei mici, cred ca vor ajuta enorm la extinderea orizontului lor. Consider ca orice carte pe care o citesti - clasica, avantgardista, beletristica de metrou, stiinta, etc - poate ajuta la formarea ta ca individ, la formarea gusturilor, la dezvoltarea abilitatilor sociale si multe altele. Iar cand vine vorba de carti, pe langa calitate (care este pur subiectiva) si cantitatea face diferenta. Deci, haideti sa citim mai mult, dar mai ales sa cautam niste carti - pe acasa, prin librarii - si sa le oferim micutilor. Cei care se ocupa de acest proiect au totul frumos aranjat, iar pe site gasiti toate detaliile. Puteti chiar sa vedeti unde a ajuns cartea voastra, fapt care din nou iese din tiparele proiectelor obisnuite. Cred ca este una din cele mai bune initiative pentru dezvoltarea copiilor, mai ales a celor orfani. Cu siguranta vor putea dezvolta eroi, subiecte de conversatie si multe altele, dar mai ales o integrare sociala mult mai buna!
Absolut excelent!!!
Merci si bravo!!!
