n-am mai scris de mult, dar va incurajez sa cititi.

da. stiu. am gresit. n-am mai scris de mult. acest blog a pornit dintr-o frustrare la o romanie muta si apoi a devenit mai mult loc de impartasit lucruri frumoase si ganduri razletze.
da. n-am mai scris de mult. m-am pierdut pe undeva prin viata zilnica si n-am mai ajuns sa ma reculeg, sa stau cu mine si cu gandurile mele si sa mai astern dintre ele ceva. dar azi sunt reflector. habar n-am daca exista cuvantul asta (cu alt sens decat obiectul cu lumina)....
intre timp as fi putut sa va povestesc multe. de la frumoasele locuri din stockholm, la frustrari personale, de la spectacole de teatru fabuloase (Shoah. Versiunea Primo Levi) - care ma infioara si acum -, la concerte ratate, de la lectii de calarie, la imaginea geamului de la masina spart, de la un proiect nou si challenging la job, la frustrarea ca abia am vazut marea anul asta, de la o conferinta faina care va fi in Sibiu - TEDxSibiu la cele mai multe zile de concediu pe care le mai am in luna octombrie din ultimii 5 ani, de la tacerea pe care mi-a adus-o in cinema "Marti, dupa Craciun", la fabuloasa salata "italiana" de la trattoria din Buc, de la incapatanari prostesti la bucurii din lucruri marunte, de la viziuni si vise de viata, la pierderea in cotidian, de la..., la..., de l..., l...
dar va incurajez sa cititi. si nu, nu blogul meu. aici m-am exprimat mai rar si sunt multe povesti faine in blogosfera.
de fapt va incurajez sa cititi carti.
m-am preocupat sau prea-ocupat ieri intens cu primul roman din seria Millennium de Stieg Larsson. incepusem de ceva vreme cartea dar ieri m-a prins maxim. mi-a placut. am simtit actiunea, misterul, am cautat raspunsuri la intrebari, sa pun cap la cap piesele puzzle-ului. cumva eram si eu un jucator in cartea asta. dupa ce am terminat-o eram inca intr-o alta lume, avid sa aflu, sa descopar, sa citesc si sa inteleg mai mult despre carte. era genul de mister pe gustul meu. imi satisfacea curiozatea, dorinta de cautare, de mister, de nou, de ite incurcate care nu aveau o rezolvare facila, vorbea de oameni, de traume, de aspiratii si deceptii. pe scurt o combinatie faina de actiune si personaje. clar ma voi ocupa si de restul trilogiei. in plus, stiam ca s-a facut si un film dupa. l-am cautat - evident - dar ieri fara succes. azi in schimb am reusit sa-l vad. cu cat entuziasm l-am pus pe stick sa ma uit la TV-ul (de altfel putin folosit) de 82 si sa prind intreaga actiune. vreo 150 de minute mi s-a parut un timp ok pentru a ecraniza cele aproape 800 de pagini. dar stupoare. filmul - desi suedez - a fost facut ceva spre hollywood, orientat doar spre actiune si mai putin pe conturat personaje si tumultul lor interior. uneori concentrare pe aspecte insignifiante, alteori abateri de la firul epic al cartii. anyway, per total un film slab, daca ai citit cartea inainte. tind sa cred ca si daca nu o citeai nu prea erai captivat, deoarece rezolvarea enigmei pare una facila si care merge din succes in succes...pacat. singurul lucru care mi-a placut a fost distributia, mai ales cei 2 principali, care au corespuns cu asteptarile mele din carte. in viitoarea versiune hollywoodiana (care se anunta deja), habar n-am ce cauta daniel craig acolo. cum desi n-am vazut "eat.pray.love" habar n-am ce cauta havier bardem in acel rol. cartea e super, dar deja filmul m-a dezamagit. si bardem chiar imi place.
deci, hai sa punem mai bine mana pe o carte, orice carte. eu cred ca o urmaresc filme (pentru ca sunt unele fabuloase) doar la recomandari de la prieteni sau filme vechi si clasice sau vreo comedie de ras tembel cand chiar n-am chef de altceva. in rest la treaba pe citit!!!

Fun pentru orfani!

Da. Stiu. Suna putin cinic! Sa faci jocuri de cuvinte pe seama unor probleme sociale si umane. Andreea Marin (scuze si Banica) probabil ca ar zice ca sunt un insolent sfidator sarcastic. Si asta pentru ca ne-am obisnuit ca orice inseamna ajutor catre semenii mai putin norocosi sa se termine in sange, lacrimi si sms-uri. Nu. Nu este o cale gresita. Dimpotriva, orice cale care sa aduca o raza de soare peste viata celor nenorocosi este bine venita. Si cred ca societatea per ansamblu, dar si fiecare individ in parte, se pot dezvolta infinit mai mult daca le pasa si de alte lucruri decat de ce e in promotie la Carrefour, de traficul masii, de politichia jucausa, de (pr)otevisme...

De aceea cu atat mai mult apreciez cand vad si o abordare care se departeaza de zona clasica a impresionarii lacrimogene. Cu siguranta ca pe anumite paliere ale societatii este cea mai eficienta. Cu atat mai mult cu cat discutam de proiecte/programe care isi doresc altceva decat imbunatatirea conditiilor de viata si sanatate, unde tov. stat, daca s-ar ocupa temeinic de treaba, asta ar reusi sa faca mult mai multe lucruri pentru cazurile "obisnuite" iar societatea ar prelua doar exceptiile... Dar asta e o alta discutie...

De ce scriu toate astea acum? Pentru ca in weekend am avut parte de o experienta...ceva deosebit...intim...aparent banal. Partea si mai buna e ca va avea o finalitate fericita.
Este vorba de pictarea unor semne de carte. OK, cei care ma cunosc au dreptate. In cazul meu mazgalirea/murdarirea unor bucati de hartie ce vor ajunge intro carte.
Partea buna e, ca acestea se vor vinde (probabil se vand deja) ca si chestii unicat, lucrate de mana, in locul unde au fost create - ceinaria Serendipity - iar banutzii se vor duce catre dezvoltarea unui centru de arta pentru copii (inclusiv copii orfani). Superb!!!

Am avut o dupa amiaza delicioasa. Desi uneori eram foarte concentrat in executarea bookmark-urilor, a fost foarte funny. In plus, pe langa compania culorilor, a deliciosului ceai, am fost inconjurat de ceva special: o atfmosfera superba si oameni calzi. Carora le multumesc din nou pentru minunatele clipe... Sau minute... Sau ore... Nu mai stiu exact. Am arhivat oricum amintirea asta si daca nu mi se strica hardul rapid va mai ramane mult pe acolo!

Intorcandu-ma la mogaldetzele orfane, cred ca au mare nevoie si de o dezvoltarea dincolo de ochelarii de cal pe care ii purtam in zilele astea. Astfel de proiecte, dar mai ales cel in care o mana de inimi mari strang carti pentru cei mici, cred ca vor ajuta enorm la extinderea orizontului lor. Consider ca orice carte pe care o citesti - clasica, avantgardista, beletristica de metrou, stiinta, etc - poate ajuta la formarea ta ca individ, la formarea gusturilor, la dezvoltarea abilitatilor sociale si multe altele. Iar cand vine vorba de carti, pe langa calitate (care este pur subiectiva) si cantitatea face diferenta. Deci, haideti sa citim mai mult, dar mai ales sa cautam niste carti - pe acasa, prin librarii - si sa le oferim micutilor. Cei care se ocupa de acest proiect au totul frumos aranjat, iar pe site gasiti toate detaliile. Puteti chiar sa vedeti unde a ajuns cartea voastra, fapt care din nou iese din tiparele proiectelor obisnuite. Cred ca este una din cele mai bune initiative pentru dezvoltarea copiilor, mai ales a celor orfani. Cu siguranta vor putea dezvolta eroi, subiecte de conversatie si multe altele, dar mai ales o integrare sociala mult mai buna!
Absolut excelent!!!
Merci si bravo!!!