artificiile de duminica seara au confirmat. s-a terminat. FITS 2010 it's history!
dar sa trecem in revista electronica ultimele zile si piesele lor. evident alea la care am fost eu. ca-s multe tare intro zi si-ar trebui sa te imparti, sa te clonezi macar de doua ori sa le cuprinzi pe toate. si-n plus frumosul weekendul m-a impins si spre plimbari sub clar de soare sau de luna, buchete faine alcatuite din firicele gingase de fericire si obosit de-atatea preumblari am lecturat rusesc mireasma ierbii verzi.
sa revenim la fits. vineri a fost ca un sandwich cu paine veche. a inceput cu niste italieni apatici care au inlocuit un spectacol ce se anunta interesant... la final un spectacol de la care aveam mari asteptari. "miss daisy si soferul ei" m-au plictisit groaznic. si asta aproape 2 ore juma. de condensau povestea intro ora, poate ca era si putin mai amuzanta si mai digerabila. asa am rumegat pe scaun o piesa cu subiect subtire ala prosciutto, lungit ca branza peste pizza... Maia Morgenstern a prestat bine, dar asa un rol slabutz era cam complicat sa-l ratezi. interiorul delicios al sandwichului de vineri vine dupa ghiveciul din weekend.
sambata-duminica desi era final de festival lucrurile n-au fost chiar spectaculoase. partea urbana mi s-a parut mult mai slabutza decat weekendul trecut, iar carul alegoric de duminica seara parea un fel de martoaga ce nici cu cenusa nu se mai intrema... "femeia care si-a pierdut jartierele" si-a micsorat si locurile-n sala si m-am trezit ca ar trebui sa o vad din picioare printre capete. deci i-am dat skip si am zis ca ne-om intalni o alta data. seara s-a inchis la sala Thalia unde loja in care stateam m-a dus cu gandul la contele de Monte Cristo, la intimitatea si maretia lojei lui artistocrat europene... si fu si Malaiele acolo... si fu un fel de poezie & stand up comedy... poeziile superbe mai ales prin modalitatea de recitare precum si prin alaturarea diferitelor stiluri, autori etc... si a fost si funny, dar de ce a folosit bancuri si glume vechi n-am prea inteles... cred ca de ne povestea poznas o zi din viata lui, radeam mai tare si nu era asa ciudat... pacat, maistre, pacat.
revenind la interiorul sandwichului de vineri pot sa spun ca asa umplutura cu umor n-am mai mancat de mult. desi a fost ceva umor prin festival. "pyramus & thisbe 4 u" al lui dabija mi-a mai facut vreo doua riduri, iar pe restul le-a adancit adanc. desi fara pretentii moralizatoare, fara invataminte mari de viata a fost o piesa clar pe gustul meu. plina de clisee spre demontarea lor si altora "prea trista comedie si tragica moarte a lui Pyramus si-a Thisbeii“ e un fel de teatru al teatrului in care umorul pur, abundent, plin de natural si uman m-a urcat pe culmile rasului. e vorba de o poveste - „cea mai lamentabila istorie a viteazului Pyramus si a dragii lui Thisbe” - spusa in patru moduri in tot atatea forme teatrale clasice sau moderne. intai au venit actritele profesioniste, , clasice, ce-au dezvoltat costume si decor la tragica povestea. urmat-au apoi tinerii invatacei ai unui elevat profesor de actorie, ce-au jucat - evident, modernist - piesa-n chiloti, s-au insangerat zdravan si s-au filmat pe video. asta pe langa iubita thisbe aleasa cu barba a mai deasa. partea a treia a fost una etnica si care precum in arta epica a fost punctul culminant al rasului. pyramus maghiar s-a intalnit pe scena cu iubita lui thisbi ce parea ca venise tocmai di la Iesi si impreuna cu restul oastei lui Stefan au nascocit o strasnica rasoteca. au venit apoi chiar tehnicienii de pe scena Odeonului care dupa ce au invartit decorul intre povestioare, au invartit si textul.
deliciosa piesa cu-n ras profund, adanc, provocator de rau. de vazut! si revazut, ca tot as mai descoperii ceva de ras. am ras tocmai din fundul trupului iar sufletul a ras cu lacrimi. rad inca si acum....
so, FITS 2011, we have a date!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu