in timp ce 4430 de fire de barba imi cresc,
cu ochiul spre roua te-ntinzi
si noua ta zi iubeste pamantul.
Ce devreme e afara,
si poate chiar si inauntru!
Te-ntinzi si te arzi precum lutul;
te scoala si lasa ochii grei-napoi,
te scola, te urca
pe-o raza de ploaie la cer;
strabate-mi dimineata inainte
strabate-mi dimineata inainte
si lumineaza-mi cearceaful stinger
in soarele tau sa rasar
si sa sper.
Te scoala din patul divin,
transforma-mi vina si vinul in apa;
s-o beau in linistitea-mi furios friguroasa.
Cu bratul tau lung
ma privesti printre zori
printre nouri si mari... si zari.
Te-as manca acum dimineata
si mai in tarziu in pantecu-mi te-as primi
sa traiesti in mine
si acum
si acum
si pe viata.
Printre vene si coaste sa-mi curgi
oase sa-mi intaresti si sa-mi frangi,
o sa mictionez iubire maiastra
din izvoru-ti constant alaptat
te culca in inima noastra
iubire in mine
gaseste-ti un pat.
