eu

Obtuz in calea mea eu stau,

invingator in sine si in mine,

ma ard pe soare si ma sarbatoresc pe rug,

cenusa, mi-o imprastii, in curgerea-mi cea lina,

ma implodez, ba explodez...

raman perfect cu pielea-mi fina,

instant, ma cos intern pe loc.

Si totul pe soptite!

In tot si-n toate ma simt in toate unul.

O, Cezare!
Te culca linistit la loc,

caci mi-am gasit pe Brutus;
nu departe.

Ma duc murdar,

inchis in zambet,

ma duc sa ma deschid la moara

ma macin in tarate si ma sfarm

si rasul-mi las in sita la cernut.

Bucati de praf si resturi colorate,

ma insusesc pe mine acum;

din musuroaie de furnici inalte,

strigate lungi si calde de iubire,

din grija oamenilor mari, cu suflet harnic,

cu veghe am avut lumina ingereasca,

inconjurat de lacrimi de frumos.

Ma intorc acum,

din om

in om

ma intorc la mine-ndata.


Multumesc!