joi, 1 iulie 2010
Titlu: Dimineata in care m-am trezit si mi-am dat seama ca e cam superba
ma-ntind in albele-mi asternuturi. capul imi e inca putin greu. mai miorlai putin in motaiala-mi de dimineata. "'neatza" aud o voce suava. "da, da, rise up, live up!" se aude cald. ma-ntind. o scurta vizita la baie si apoi ies la-ncantare pe balcon. tu, mi-ai pregatit deja cafeaua. mirosul de cafea cu mare ma nelinisteste. imi provoaca un fior in adancul trupului. eu te-am imbratisat impreuna cu vantul si ti-am sarutat usor gatul. soarele ne privea de sus. destul de sus. aproape ca nu i-a pasat ca am mai lenevit putin prin pat. era abia 7 si-un pic. in pas vioi si dublu am plecat spre nisipul sarat al marii fine. asezandu-ne pe plaja ne-am imbratisat intro lectura independenta. dupa cateva pagini am rupt-o la fuga. aerul proaspat, faleza imbietoare si vantul placut mi-au fost calauza. apoi m-a strigat marea. vroia sa imi simta picioarele si energia curgand prin ea. naiva fiinta ce dainuie de mii de ani, habar n-avea c-asa imi luam eu energia ei. dar nici ca-i pre pasa. era nesfarsita in intimitatea ei. mi-a primit cu drag trupul ud de alergare si sufletul plin de incantare. am ramas asa pret de-o eternitate. apoi m-am ridicat usor, pe nesimtite, si am plecat incet incet...
luni, 7 iunie 2010
f I T S o v e r
artificiile de duminica seara au confirmat. s-a terminat. FITS 2010 it's history!
dar sa trecem in revista electronica ultimele zile si piesele lor. evident alea la care am fost eu. ca-s multe tare intro zi si-ar trebui sa te imparti, sa te clonezi macar de doua ori sa le cuprinzi pe toate. si-n plus frumosul weekendul m-a impins si spre plimbari sub clar de soare sau de luna, buchete faine alcatuite din firicele gingase de fericire si obosit de-atatea preumblari am lecturat rusesc mireasma ierbii verzi.
sa revenim la fits. vineri a fost ca un sandwich cu paine veche. a inceput cu niste italieni apatici care au inlocuit un spectacol ce se anunta interesant... la final un spectacol de la care aveam mari asteptari. "miss daisy si soferul ei" m-au plictisit groaznic. si asta aproape 2 ore juma. de condensau povestea intro ora, poate ca era si putin mai amuzanta si mai digerabila. asa am rumegat pe scaun o piesa cu subiect subtire ala prosciutto, lungit ca branza peste pizza... Maia Morgenstern a prestat bine, dar asa un rol slabutz era cam complicat sa-l ratezi. interiorul delicios al sandwichului de vineri vine dupa ghiveciul din weekend.
sambata-duminica desi era final de festival lucrurile n-au fost chiar spectaculoase. partea urbana mi s-a parut mult mai slabutza decat weekendul trecut, iar carul alegoric de duminica seara parea un fel de martoaga ce nici cu cenusa nu se mai intrema... "femeia care si-a pierdut jartierele" si-a micsorat si locurile-n sala si m-am trezit ca ar trebui sa o vad din picioare printre capete. deci i-am dat skip si am zis ca ne-om intalni o alta data. seara s-a inchis la sala Thalia unde loja in care stateam m-a dus cu gandul la contele de Monte Cristo, la intimitatea si maretia lojei lui artistocrat europene... si fu si Malaiele acolo... si fu un fel de poezie & stand up comedy... poeziile superbe mai ales prin modalitatea de recitare precum si prin alaturarea diferitelor stiluri, autori etc... si a fost si funny, dar de ce a folosit bancuri si glume vechi n-am prea inteles... cred ca de ne povestea poznas o zi din viata lui, radeam mai tare si nu era asa ciudat... pacat, maistre, pacat.
revenind la interiorul sandwichului de vineri pot sa spun ca asa umplutura cu umor n-am mai mancat de mult. desi a fost ceva umor prin festival. "pyramus & thisbe 4 u" al lui dabija mi-a mai facut vreo doua riduri, iar pe restul le-a adancit adanc. desi fara pretentii moralizatoare, fara invataminte mari de viata a fost o piesa clar pe gustul meu. plina de clisee spre demontarea lor si altora "prea trista comedie si tragica moarte a lui Pyramus si-a Thisbeii“ e un fel de teatru al teatrului in care umorul pur, abundent, plin de natural si uman m-a urcat pe culmile rasului. e vorba de o poveste - „cea mai lamentabila istorie a viteazului Pyramus si a dragii lui Thisbe” - spusa in patru moduri in tot atatea forme teatrale clasice sau moderne. intai au venit actritele profesioniste, , clasice, ce-au dezvoltat costume si decor la tragica povestea. urmat-au apoi tinerii invatacei ai unui elevat profesor de actorie, ce-au jucat - evident, modernist - piesa-n chiloti, s-au insangerat zdravan si s-au filmat pe video. asta pe langa iubita thisbe aleasa cu barba a mai deasa. partea a treia a fost una etnica si care precum in arta epica a fost punctul culminant al rasului. pyramus maghiar s-a intalnit pe scena cu iubita lui thisbi ce parea ca venise tocmai di la Iesi si impreuna cu restul oastei lui Stefan au nascocit o strasnica rasoteca. au venit apoi chiar tehnicienii de pe scena Odeonului care dupa ce au invartit decorul intre povestioare, au invartit si textul.
deliciosa piesa cu-n ras profund, adanc, provocator de rau. de vazut! si revazut, ca tot as mai descoperii ceva de ras. am ras tocmai din fundul trupului iar sufletul a ras cu lacrimi. rad inca si acum....
so, FITS 2011, we have a date!
dar sa trecem in revista electronica ultimele zile si piesele lor. evident alea la care am fost eu. ca-s multe tare intro zi si-ar trebui sa te imparti, sa te clonezi macar de doua ori sa le cuprinzi pe toate. si-n plus frumosul weekendul m-a impins si spre plimbari sub clar de soare sau de luna, buchete faine alcatuite din firicele gingase de fericire si obosit de-atatea preumblari am lecturat rusesc mireasma ierbii verzi.
sa revenim la fits. vineri a fost ca un sandwich cu paine veche. a inceput cu niste italieni apatici care au inlocuit un spectacol ce se anunta interesant... la final un spectacol de la care aveam mari asteptari. "miss daisy si soferul ei" m-au plictisit groaznic. si asta aproape 2 ore juma. de condensau povestea intro ora, poate ca era si putin mai amuzanta si mai digerabila. asa am rumegat pe scaun o piesa cu subiect subtire ala prosciutto, lungit ca branza peste pizza... Maia Morgenstern a prestat bine, dar asa un rol slabutz era cam complicat sa-l ratezi. interiorul delicios al sandwichului de vineri vine dupa ghiveciul din weekend.
sambata-duminica desi era final de festival lucrurile n-au fost chiar spectaculoase. partea urbana mi s-a parut mult mai slabutza decat weekendul trecut, iar carul alegoric de duminica seara parea un fel de martoaga ce nici cu cenusa nu se mai intrema... "femeia care si-a pierdut jartierele" si-a micsorat si locurile-n sala si m-am trezit ca ar trebui sa o vad din picioare printre capete. deci i-am dat skip si am zis ca ne-om intalni o alta data. seara s-a inchis la sala Thalia unde loja in care stateam m-a dus cu gandul la contele de Monte Cristo, la intimitatea si maretia lojei lui artistocrat europene... si fu si Malaiele acolo... si fu un fel de poezie & stand up comedy... poeziile superbe mai ales prin modalitatea de recitare precum si prin alaturarea diferitelor stiluri, autori etc... si a fost si funny, dar de ce a folosit bancuri si glume vechi n-am prea inteles... cred ca de ne povestea poznas o zi din viata lui, radeam mai tare si nu era asa ciudat... pacat, maistre, pacat.
revenind la interiorul sandwichului de vineri pot sa spun ca asa umplutura cu umor n-am mai mancat de mult. desi a fost ceva umor prin festival. "pyramus & thisbe 4 u" al lui dabija mi-a mai facut vreo doua riduri, iar pe restul le-a adancit adanc. desi fara pretentii moralizatoare, fara invataminte mari de viata a fost o piesa clar pe gustul meu. plina de clisee spre demontarea lor si altora "prea trista comedie si tragica moarte a lui Pyramus si-a Thisbeii“ e un fel de teatru al teatrului in care umorul pur, abundent, plin de natural si uman m-a urcat pe culmile rasului. e vorba de o poveste - „cea mai lamentabila istorie a viteazului Pyramus si a dragii lui Thisbe” - spusa in patru moduri in tot atatea forme teatrale clasice sau moderne. intai au venit actritele profesioniste, , clasice, ce-au dezvoltat costume si decor la tragica povestea. urmat-au apoi tinerii invatacei ai unui elevat profesor de actorie, ce-au jucat - evident, modernist - piesa-n chiloti, s-au insangerat zdravan si s-au filmat pe video. asta pe langa iubita thisbe aleasa cu barba a mai deasa. partea a treia a fost una etnica si care precum in arta epica a fost punctul culminant al rasului. pyramus maghiar s-a intalnit pe scena cu iubita lui thisbi ce parea ca venise tocmai di la Iesi si impreuna cu restul oastei lui Stefan au nascocit o strasnica rasoteca. au venit apoi chiar tehnicienii de pe scena Odeonului care dupa ce au invartit decorul intre povestioare, au invartit si textul.
deliciosa piesa cu-n ras profund, adanc, provocator de rau. de vazut! si revazut, ca tot as mai descoperii ceva de ras. am ras tocmai din fundul trupului iar sufletul a ras cu lacrimi. rad inca si acum....
so, FITS 2011, we have a date!
vineri, 4 iunie 2010
cateva zile de FITS
cateva zile au trecut de la ultima scriere si mai sunt cateva pana se fini...
dar sa facem o scurta recapitulare - un fel de cronica de festival varianta si mini si neprofesionista. de fapt o povestire a organelor mele...
luni - o zi f&%&%* ca si cea a lui Nils de la teatrul Luni (din Green Hours) la care n-am mai prins nici locuri in picioare. asta dupa ce inainte, premiera mult asteptata de la Radu Stanca - Berlin Alexanderplatz - m-a lasat mai mult decat rece
marti - am inceput cu niste poezii in franceza (scrise de romanul Matei Visniec) acompaniate de o chitara electrica si de-o vioara folosita in fel si chip. cu franceza mea (nivel "furculision") am avut parte de o senzatie de plutire linistita. polonezul Dumnezeu Nijinski a fost pretty deep si regizoral foarte fain. genial a fost actorul principal care ne-a tarat dupa el in azilul de nebuni, sa dansam impreuna cu el pana la crucificare. traire maxima, emotie. seara au incheiat-o francezii piromani care ne-au incins la un stradal joc cu foc.
miercuri - Maniutiu se insipira din euripide si ne prezinta frumoasele bacante, tovarasele (astazi ar fi fost si de club) ale lui Dionisos. jucat de teatrul din istanbul piesa e un amestec de pasiune si sange, de trairi intense in spatele unei plase imense de sarma care desparte scena de public. tot vizualul piesei este foarte puternic, iar finalul impacteaza ochiul maxim. seara se incheie in club unde am cules ultimele "fir'mituri". un spectacol de tot rasu plansu si mai ales de plansu rasu. impresie au lasat peste mine dorina chiriac si vlad ivanov (care constat ca imi place din ce in ce mai mult).
joi - un Artisto! belgian care ne-a prins intrun one man show, o combinatie de giumbuslucuri si interactiune cu publico. pe scurt umor pur, simplu. pe seara un specatocol fain de acrobatie romaneasca si apoi am dat "undo" in club, unde rasul a fost pe redo-redo.
apogeul acestei perioade de festival e reprezentat de Maniutiu, care recidiveaza in antichitate si ne prezinta povestea indureratei Electra, dornica de razbunare pentru tatal ei. Scenografic mixata intre Sofocle si Euripide, primim o poveste fabuloasa, plasata la granita dintre lumile arhaice si moderne - ilustrate pe cat de genial pe atat de natural - mai ales prin atmosfera de ghetou, culorile costumelor (negre pentru razbunatori, albe pentru ucigasii initiali), micutzul cal de lemn ce se balansa intre ele si multe altele pe cat de subtile pe atat de naturale. Fascinatia insa e departe de a apune. Maniutiu aduce in piesa un element mirobolant, formatia maramuresana "Iza" ce m-a dezmierdat live cu instrumente si voci provenite parca de dincolo de orice intelegere umana. m-au fermecat si m-au purtat pe corzile lor intro plimbare prin lumi arhaice, atemporale, cantand in plina intelegere cu piesa si totusi parca dintrun alt tablou. urmasii lui Agammemnon par ca se plimba pe malul Izei, atat de natural - si simplu genial - leaga maramu-ul o grecie antica de timpurile noastre. absolut fabulos! aplauzele curg precum vinul sangelui varsat. vizine regizorala fabuloasa in forma pura! un must see! fascinatie maxima!
next!
dar sa facem o scurta recapitulare - un fel de cronica de festival varianta si mini si neprofesionista. de fapt o povestire a organelor mele...
luni - o zi f&%&%* ca si cea a lui Nils de la teatrul Luni (din Green Hours) la care n-am mai prins nici locuri in picioare. asta dupa ce inainte, premiera mult asteptata de la Radu Stanca - Berlin Alexanderplatz - m-a lasat mai mult decat rece
marti - am inceput cu niste poezii in franceza (scrise de romanul Matei Visniec) acompaniate de o chitara electrica si de-o vioara folosita in fel si chip. cu franceza mea (nivel "furculision") am avut parte de o senzatie de plutire linistita. polonezul Dumnezeu Nijinski a fost pretty deep si regizoral foarte fain. genial a fost actorul principal care ne-a tarat dupa el in azilul de nebuni, sa dansam impreuna cu el pana la crucificare. traire maxima, emotie. seara au incheiat-o francezii piromani care ne-au incins la un stradal joc cu foc.
miercuri - Maniutiu se insipira din euripide si ne prezinta frumoasele bacante, tovarasele (astazi ar fi fost si de club) ale lui Dionisos. jucat de teatrul din istanbul piesa e un amestec de pasiune si sange, de trairi intense in spatele unei plase imense de sarma care desparte scena de public. tot vizualul piesei este foarte puternic, iar finalul impacteaza ochiul maxim. seara se incheie in club unde am cules ultimele "fir'mituri". un spectacol de tot rasu plansu si mai ales de plansu rasu. impresie au lasat peste mine dorina chiriac si vlad ivanov (care constat ca imi place din ce in ce mai mult).
joi - un Artisto! belgian care ne-a prins intrun one man show, o combinatie de giumbuslucuri si interactiune cu publico. pe scurt umor pur, simplu. pe seara un specatocol fain de acrobatie romaneasca si apoi am dat "undo" in club, unde rasul a fost pe redo-redo.
apogeul acestei perioade de festival e reprezentat de Maniutiu, care recidiveaza in antichitate si ne prezinta povestea indureratei Electra, dornica de razbunare pentru tatal ei. Scenografic mixata intre Sofocle si Euripide, primim o poveste fabuloasa, plasata la granita dintre lumile arhaice si moderne - ilustrate pe cat de genial pe atat de natural - mai ales prin atmosfera de ghetou, culorile costumelor (negre pentru razbunatori, albe pentru ucigasii initiali), micutzul cal de lemn ce se balansa intre ele si multe altele pe cat de subtile pe atat de naturale. Fascinatia insa e departe de a apune. Maniutiu aduce in piesa un element mirobolant, formatia maramuresana "Iza" ce m-a dezmierdat live cu instrumente si voci provenite parca de dincolo de orice intelegere umana. m-au fermecat si m-au purtat pe corzile lor intro plimbare prin lumi arhaice, atemporale, cantand in plina intelegere cu piesa si totusi parca dintrun alt tablou. urmasii lui Agammemnon par ca se plimba pe malul Izei, atat de natural - si simplu genial - leaga maramu-ul o grecie antica de timpurile noastre. absolut fabulos! aplauzele curg precum vinul sangelui varsat. vizine regizorala fabuloasa in forma pura! un must see! fascinatie maxima!
next!
luni, 31 mai 2010
FITSuperlativ
duminica. dupa superbe activitati extraFITSoase gongul bate a teatru.
intai teatrul berlinez ne arata gogolienele insemnari ale unui nebun in micutza sala a teatrului Gong. confuz, piesa incepe cu actorul care comenteaza de pe un scaun din public. putina interactiune si ma cuprinde-un ras spumos. urmeaza jocul. transpira a maiestrie, ma fascineaza si ma tine prins. prins cu mintea-n rasul jocului, cu zambetul in drama lui, cu fizicul lipit de scena. prins. bulgarul germanizat care-i da viata functionarasului Propistin e fabulos, nebun de fabulos. incantare maxima. dezmatz artistic total! o piesa, un one man show ce m-a atins mai tare ca multe alte piese cu multi actori.
urmeaza oedip rege al unor japonezi. dificil de urmarit actiunea si supratitrarea. in plus piesa nu ma prinde. next!
vine si seara mult visata. mi-o doresc de mult. am asteptari mari. visam sa vad visul lui Puric. am refuzat sa ma uit prin online la el tocmai pentru vibratia experientei live. dar vai, nu! sunt dezamagit. dezarmat. frustrat. sunt doar un om si eu, dar totusi cum? cum am crezut? cum am crezut ca visul asta este doar un vis? ca si altele ale mele... ca si ale tale... NU. ma dezgust! gandesc marunt. VISUL! visul lui! visul lui nu-i de p'aici din lumea asta. nu. nu. sunt mut. visul lui m-a amutit in incantare. visul lui ma poarta cu lacrimi sus de tot pe varful rasului si totodata visul lui tresare un zbucium adanc in mine. visul lui viseaza-n mine un vis ce n-am visat nicicand. visul lui isi trage seva direct din aripile ingerilor! de fapt, pare scris de insusi Dumnezeu, regizorul suprem ce l-a ales pe Puric sa ni-l viseze noua. si mie, muritorului de rand. desi fara cuvinte, visului lui imi e inaccesibil uneori. "ignorantule, n-ai priceput nimic in unele momente" aud rotindu-se in capul meu... va trebui sa ma reintorc cu sufletul mai plin pentru a noastra revedere...
plec si plutesc de exaltare spre piata mare. francezii de aseara revin cu-n show cu tobe si cu foc atat pe scena cat mai ales in mijlocul nostru. desi autoritatile de ordine inca n-au prins-o pe asta cu arta urbana, francezii se dezlantuie si ne-nlantuie intro frenezie colorata. fac show, se distreaza, ne-ncanta si ne lumineaza. brravo!
am pasit deja in ziua de luni care vine cu o lunga intalnire in alexanderplatz berlin, urmata de-un pahar in club, la o poveste despre ziua fututa a lui Nils.
intai teatrul berlinez ne arata gogolienele insemnari ale unui nebun in micutza sala a teatrului Gong. confuz, piesa incepe cu actorul care comenteaza de pe un scaun din public. putina interactiune si ma cuprinde-un ras spumos. urmeaza jocul. transpira a maiestrie, ma fascineaza si ma tine prins. prins cu mintea-n rasul jocului, cu zambetul in drama lui, cu fizicul lipit de scena. prins. bulgarul germanizat care-i da viata functionarasului Propistin e fabulos, nebun de fabulos. incantare maxima. dezmatz artistic total! o piesa, un one man show ce m-a atins mai tare ca multe alte piese cu multi actori.
urmeaza oedip rege al unor japonezi. dificil de urmarit actiunea si supratitrarea. in plus piesa nu ma prinde. next!
vine si seara mult visata. mi-o doresc de mult. am asteptari mari. visam sa vad visul lui Puric. am refuzat sa ma uit prin online la el tocmai pentru vibratia experientei live. dar vai, nu! sunt dezamagit. dezarmat. frustrat. sunt doar un om si eu, dar totusi cum? cum am crezut? cum am crezut ca visul asta este doar un vis? ca si altele ale mele... ca si ale tale... NU. ma dezgust! gandesc marunt. VISUL! visul lui! visul lui nu-i de p'aici din lumea asta. nu. nu. sunt mut. visul lui m-a amutit in incantare. visul lui ma poarta cu lacrimi sus de tot pe varful rasului si totodata visul lui tresare un zbucium adanc in mine. visul lui viseaza-n mine un vis ce n-am visat nicicand. visul lui isi trage seva direct din aripile ingerilor! de fapt, pare scris de insusi Dumnezeu, regizorul suprem ce l-a ales pe Puric sa ni-l viseze noua. si mie, muritorului de rand. desi fara cuvinte, visului lui imi e inaccesibil uneori. "ignorantule, n-ai priceput nimic in unele momente" aud rotindu-se in capul meu... va trebui sa ma reintorc cu sufletul mai plin pentru a noastra revedere...
plec si plutesc de exaltare spre piata mare. francezii de aseara revin cu-n show cu tobe si cu foc atat pe scena cat mai ales in mijlocul nostru. desi autoritatile de ordine inca n-au prins-o pe asta cu arta urbana, francezii se dezlantuie si ne-nlantuie intro frenezie colorata. fac show, se distreaza, ne-ncanta si ne lumineaza. brravo!
am pasit deja in ziua de luni care vine cu o lunga intalnire in alexanderplatz berlin, urmata de-un pahar in club, la o poveste despre ziua fututa a lui Nils.
duminică, 30 mai 2010
i'm back FITSos.
Sibiu. Mai. Sfarsit.
Inceput. Festival. Teatru. Sibiu. FITS.
Prima zi. Missing in action. Mai putin deschiderea artificiala de care am luat distanta p-un deal.
Second day. Voluntariat. Lecturi urbane. Apoi putina relaxare. Aproape cat sa ratez piesa la care luasem bilete (singura care era 'putin libera'). Asteptari nu foarte mari, desi Teatrul Radu Stanca din Sibiu este foarte pe gustul meu. A venit si Bess cu a ei binecuvantata viata si s-a lasat liniste. Liniste in mine si dupa ce s-a terminat. M-a atins prin subiect, abordare, actori, decoruri. Intreg. Liniste. Apoi s-a plimbat, dar mai ales s-a cantat la nivel inalt. Foarte inalt! Atarnati de-o macara! Tobosarii veseli si acrobatul cu rau de inaltime s-au desfasurat din plin. O seara din plin!
Urmeaza in seara asta un Gogol berlinez, un Oedip japonez, un vis purician si apoi din nou francezii la-naltime!
Inceput. Festival. Teatru. Sibiu. FITS.
Prima zi. Missing in action. Mai putin deschiderea artificiala de care am luat distanta p-un deal.
Second day. Voluntariat. Lecturi urbane. Apoi putina relaxare. Aproape cat sa ratez piesa la care luasem bilete (singura care era 'putin libera'). Asteptari nu foarte mari, desi Teatrul Radu Stanca din Sibiu este foarte pe gustul meu. A venit si Bess cu a ei binecuvantata viata si s-a lasat liniste. Liniste in mine si dupa ce s-a terminat. M-a atins prin subiect, abordare, actori, decoruri. Intreg. Liniste. Apoi s-a plimbat, dar mai ales s-a cantat la nivel inalt. Foarte inalt! Atarnati de-o macara! Tobosarii veseli si acrobatul cu rau de inaltime s-au desfasurat din plin. O seara din plin!
Urmeaza in seara asta un Gogol berlinez, un Oedip japonez, un vis purician si apoi din nou francezii la-naltime!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)