Fun pentru orfani!

Da. Stiu. Suna putin cinic! Sa faci jocuri de cuvinte pe seama unor probleme sociale si umane. Andreea Marin (scuze si Banica) probabil ca ar zice ca sunt un insolent sfidator sarcastic. Si asta pentru ca ne-am obisnuit ca orice inseamna ajutor catre semenii mai putin norocosi sa se termine in sange, lacrimi si sms-uri. Nu. Nu este o cale gresita. Dimpotriva, orice cale care sa aduca o raza de soare peste viata celor nenorocosi este bine venita. Si cred ca societatea per ansamblu, dar si fiecare individ in parte, se pot dezvolta infinit mai mult daca le pasa si de alte lucruri decat de ce e in promotie la Carrefour, de traficul masii, de politichia jucausa, de (pr)otevisme...

De aceea cu atat mai mult apreciez cand vad si o abordare care se departeaza de zona clasica a impresionarii lacrimogene. Cu siguranta ca pe anumite paliere ale societatii este cea mai eficienta. Cu atat mai mult cu cat discutam de proiecte/programe care isi doresc altceva decat imbunatatirea conditiilor de viata si sanatate, unde tov. stat, daca s-ar ocupa temeinic de treaba, asta ar reusi sa faca mult mai multe lucruri pentru cazurile "obisnuite" iar societatea ar prelua doar exceptiile... Dar asta e o alta discutie...

De ce scriu toate astea acum? Pentru ca in weekend am avut parte de o experienta...ceva deosebit...intim...aparent banal. Partea si mai buna e ca va avea o finalitate fericita.
Este vorba de pictarea unor semne de carte. OK, cei care ma cunosc au dreptate. In cazul meu mazgalirea/murdarirea unor bucati de hartie ce vor ajunge intro carte.
Partea buna e, ca acestea se vor vinde (probabil se vand deja) ca si chestii unicat, lucrate de mana, in locul unde au fost create - ceinaria Serendipity - iar banutzii se vor duce catre dezvoltarea unui centru de arta pentru copii (inclusiv copii orfani). Superb!!!

Am avut o dupa amiaza delicioasa. Desi uneori eram foarte concentrat in executarea bookmark-urilor, a fost foarte funny. In plus, pe langa compania culorilor, a deliciosului ceai, am fost inconjurat de ceva special: o atfmosfera superba si oameni calzi. Carora le multumesc din nou pentru minunatele clipe... Sau minute... Sau ore... Nu mai stiu exact. Am arhivat oricum amintirea asta si daca nu mi se strica hardul rapid va mai ramane mult pe acolo!

Intorcandu-ma la mogaldetzele orfane, cred ca au mare nevoie si de o dezvoltarea dincolo de ochelarii de cal pe care ii purtam in zilele astea. Astfel de proiecte, dar mai ales cel in care o mana de inimi mari strang carti pentru cei mici, cred ca vor ajuta enorm la extinderea orizontului lor. Consider ca orice carte pe care o citesti - clasica, avantgardista, beletristica de metrou, stiinta, etc - poate ajuta la formarea ta ca individ, la formarea gusturilor, la dezvoltarea abilitatilor sociale si multe altele. Iar cand vine vorba de carti, pe langa calitate (care este pur subiectiva) si cantitatea face diferenta. Deci, haideti sa citim mai mult, dar mai ales sa cautam niste carti - pe acasa, prin librarii - si sa le oferim micutilor. Cei care se ocupa de acest proiect au totul frumos aranjat, iar pe site gasiti toate detaliile. Puteti chiar sa vedeti unde a ajuns cartea voastra, fapt care din nou iese din tiparele proiectelor obisnuite. Cred ca este una din cele mai bune initiative pentru dezvoltarea copiilor, mai ales a celor orfani. Cu siguranta vor putea dezvolta eroi, subiecte de conversatie si multe altele, dar mai ales o integrare sociala mult mai buna!
Absolut excelent!!!
Merci si bravo!!!

Colorfull of autumn!

No words. Just colors. And lake. And colors. And trees. And colors. And forest. And colors...

All colours here!

Nu trage dom' Semaca! Sunt eu Lascarica.

Nu, n-a tras dom' Semaca....

Nici macar comisarul Moldovan...

De fapt n-a tras nimeni!!!

Nu cu gloante... Nici cu vorbe... Nici cu versuri... Nici cu orice altceva...

Nu a tras N I M E N I!

Doar Dumnezeu a tras.

L-a tras la el.

L-a atras la el.

Da, gandesc marunt. Nu e o rusine sa cer, rusine e sa NU PRIMESC.

Si stiu si ca mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana.

Stiu toate astea si ce...

Stiu ca de astazi nu o sa mai primesc nimic de la el... Nimic direct...

Insa e acolo sus si-si face meseria mult cantata de "maturator de praf de stele"

Tot ce imi ramane este sa muncesc si nopti si zile si sa-mi incrucisez sinapsele ori de cate ori imi va lipsi vagabondul vietii.

MULTUMESC!

Inspir viata! Expir placere!

103 minute din viata mea.

Atat a durat momentul in care am privit prin/in bordeiul moldovenesc al celor doi - Constantin si Elena.

Poarta mi-a deschis-o domn regizor Dascalescu, ca doar era casa bunicilor...

Am inspirat viata si am expirat placere in casa aia, dar mai ales ascultandu-i si observandu-i pe oamenii aia. Emotionant!

Simple life, dar emotiile, zambetele, dragostea, rasetele, placerea de a respira viata, si multe alte sentimente si trairi veneau catre mine de parca mergeau pe banda rulanta. Simplu si divin.

Cand aveti ocazia, nu-i lasati sa plece fara sa va povesteasca si voua frumoasa lor istorie.

You'll be delighted!

PS. Luati un pic de poveste!

for the soul...

Moartea este o minciună

de Alexandru Macedonski

Sub a soarelui lumină
Şoapte umblă prin grădină,
Fluturi zboară sub cais...
Bătrâneţea e un vis.

Apa cântă la fântână
Şi cu trestia se-ngână,
Iar sub soare sau sub lună
Moartea este o minciună.

mountain fog

rest here

purely great...

the feelings, the calm, the vibe. the everything.

Alexandrina Hristov - printre flori

zmeul

http://www.youtube.com/watch?v=sj1Asfw7avE

cerboul de aur - sectia interpretare imbecili

cerboul de aur.

gooolllldddeeennn stag (cum zicea tov. Ricky Dandel, pentru cei mai avizati)

prima seara.

sectia: interpretare imbecili

protagonisti: organizatorii, ca de obicei

tvr ne mai arata obrazul o data, dupa ce in fiecare an avem intrebarea in cap, in presa, in murmurul oamenilor "se tine? nu se tine?"...

de data asta ne-a aratat chiar o bucata de fesa....

se vede si la televizor.

in fund.

e gol.

adica arena e in fundul gol.

mama, sunt la tv. dupa gard, pe dreapta.

dap, in spate era gol (adica vreo juma de arena), iar tineri, batrani, manelisti, aburiti, doritori sa asculte si sa vada cerboul stateau dupa gard, pe trotuar, pe la intrari...

multumim tvr. ce ti-as mai plati abonamentul, nu.

nu, nu vreau sa intram mocca. e normal sa sustinem festivalul. e normal sa platim. dar dc sunt locuri goale, de ce sa nu le umplem... de ce sa stam ca sobolanii la colturi...

oricum de cand stiu eu festivalul asta, niciodata nu cred ca a facut bani din bilete. sunt atatia invitati, staff, vip, oficialitati, sponsori, etc etc incat cel putin o treime de acolo nu platesc.

si stiu festivalul asta de cand eram ciutan si umblam cu caietele de autografe pe langa el, respirand acelasi aer (literalmente) cu james brown, toto cutugno, 2 unlimited (dc isi mai aduce cineva aminte de ei) si multi altii...

oricum, mare lucru nu s-a schimbat de atunci. aceeasi prezentatori scortosi si infumurati, aceleasi discursuri obosite si expirate, aceeasi liniste intre momente in arena (nici macar reclamele de la tvr nu se aud), aceeasi scena ce se monteaza si se demonteaza greu, etc.

e clar ca festivalul e un mare plus pentru brasov si brasoveni. aduce turisti, aduce straini, aduce bani (desi si cheltuie multi de la bugetul local) si aduce si imagine. si asta ne face niste gazde bune, dar ospitalitatea nu e un lucru de care sa iti bati joc.

inca o data multumim tvr. la sectiunea interpretare imbecili ati luat locul I atat la partea tehnica, cat si la partea artistica.

la final, cateva impresii pentru ochi...

A sunset of a lifetime!

a mountain: rain & sun

29 and fresh...

yep... 29 is the figure of the day... of yesterday... till next year one day before "yesterday"...

si asta intr-o stare still fresh... so, 29 and fresh...

m-am rasfatat cu multe urari si ganduri bune - thanks again my dear friends - si bien sure si cu ceva fun de-a lungul celor 24h...

unul din momentele zilei a fost o vizita in parc... nu pe bancutza sau la groapa cu nisip... nu, nu, nici cu pensionarii la sah... ci la agatat... evident cu protectie la mine (hamul si carabinele) am plecat la agatat... franghii, copacii, lemne, cabluri, tiroliene, platforme, scari si tot ce mai prindeam pe traseele excelent facute din parcul aventura

in plus ziua a venit si cu un first timer.... adica un prim contact... de data asta a fost meeting-ul cu tutunul, cu care nu m-am intalnit in primele 29 de solstitii... intalnirea a fost atent pregatita si s-a intamplat dintr-o pipa ciresata si un tutun de pipa - sunday's fantasy - ambele excelente... cred... e adevarat ca, ce stiu eu dupa doar o pipa la activ... anyway, ideea e ca m-am simtit f bine, mi-a placut aroma, senzatia si tot ce s-a legat... i'll be back...

29 stay focus... it will be a delight&full one...

451 de stropi

caldura... ploaie...

intai a fost caldura... 451 fahrenheit... habar n-am ce inseamna asta in celsius... si nici nu ma intereseaza cat sa dau pe "goagal"... important este ca la 451 incepe sa arda hartia... in fapt cartile...

distopia lui Ray Bradbury pe care am (re)vazut-o in seara asta in regia lui Francois Truffaut este geniala si desprinsa parca din sfarsitul deceniului asta... sau daca se termina prea repede asta, sigur din urmatorul... desi cartea are peste 50 de ani iar filmul e din '66...

pe scurt "pompierii 451" ard cartile pentru ca “îi fac pe oameni nefericiţi”, oricum cartile sunt de fapt “prostii care pot înnebuni omul"... iar climax-ul abia acum soseste...

ghiciti cine este regele in casa, in familie, in societatea intreaga... dap, televizorul... :)

cu cat mai multe - mai ales "wall-to-wall television screens" - cu atat esti mai avansat pe scara valorilor sociale... va suna cunoscut??? aproape ca vad in fata ochilor coada de la rate doar cu buletinul sa ne luam elsidi si plasme proaspete... aspirational!!!

indoctrinarea e dusa la extrem... pana si gesturile cele mai simple ale oamenilor sunt "made in tv"... e de fapt scris mare "atentie, ba!"... un fel de "all hope abandon ye who enter here" aligherian... but who the fuck cares, anyway...

astazi, societatea de consum este mai shmechera decat si-a imaginat Bradbury... TV-ul este ceva bling, shiny, atractive, fashionable, entertainable si evident plin de cunostinte si de adevaruri supreme.... societatea de consum e atat de tare incat nici macar nu mai trebuie sa interzica cartile... se distrug singure in librarii... pe rafturi... si-n biblioteci... nu e departe momentul in care vom actiona bradburyan... fiecare dintre noi (dintre cei carora oarecum le mai pasa de carti) vom memora cartea preferata pe care o vom transmite mai departe urmasilor nostrii pentru a perpetua aceasta stare in care “cărţile astea aveau viaţă în ele... mi-au vorbit!"...

m-am incins... nu chiar la 451, dar fierb oarecum...

norocul meu este - ca intr-un roman cu o intriga bine pusa la punct - ca sunt asteptat afara am de o superba ploaie salbatica de vara... cu un soare prietenos... cu un miros proaspat divin... cu stropi mari... rotunzi... perfecti... ii numar... e usor... sunt 451... aduc in plus putina extra mireasma proaspata si ceva !?! prin care mersul mi se transforma intr-un zbor usor... cei 451 de stropi mari, rotunzi, perfecti ma urmaresc... iar eu merg-plutesc in continuare in aceasta racoare de vara... plutesc si inspir prin nas... prin piele... prin ochi...prin fiecare firicel de par... ce senzatie... si ce gust bun are starea asta... miammm... imi umplu toate particelele corpului si creierului cu acest melanj divin... asa sa am si la pachet... pentru acasa...

lovely...

FAUSTOS!

Uau!

Trebuia sa scriu acum!

Sunt excitat nervos,

sunt excitat nebun,

caci este faustos,

si sunt drogat si'acum!

drogat! asa ma simt acum... simt inca pactul jocului nebun... nu pot sa cred inca mental, ca poate fi asa ceva... sa fiu fucked up in halul asta...

desi de joi incoace, vad teatre teatre si am mai fost de'a lungul anilor, la un spectacol doua... si's peste 2 ore de cand s-a terminat... si totusi sunt fucked up...

nu voi intra-n detalii acum... cum ca se joaca'n hala si publicul coboara-n scena la jumatatea timpului sa vada urgia noptii valpurgice...

e timp de toate asta... acum sunt doar fucked up... mefisto m-a fermecat, atat de bine-a fost jucat... de o femeie... a carei voce si talent, m-ar face acum sa insemnez un pact... nu-i de mirare ca faust n-a rezistat...

vizual si auditiv, faustul lui purcarete e la superlativ... destul cu vorba acum... sa ramanem inca la impresionat nebun... si 2 poze acum... restul in album...

FITSos

aseara am fost (din nou) FITSos.

adica Festivalier International de Teatru Sibian...

voi fi scurt pt ca urmeaza inca o seara si apoi 2 zile grele :)

1. "hand me down" - one (english) woman show - accentele si dialectele britanice ne seduc in analiza fina a pseudo-caritatii si totul intr-o relatie directa cu publicul. simply charming!

2. peste 2 ore de violenta umoristica, puse in scena fara false pudibonderii, cu o abordare curajoasa si taioasa... "omul perna" este o increngatura violenta a violentei care violenteaza societatea moderna violenta... o abjecta poza in miscare, in care doar franturi de absurd, injuraturi armonioase si un umor lacrimogen mai rup aceasta cadenta.... un pumnal sublim in rationalul mental si supernaturalul spiritual! excelent, teatralilor braileni!

o seara teatrala... in plus fiind deja la a doua contaminare (prima e de anul trecut) imi dau seama cat de tare a intrat acest microb in mine, aceasta boala de incantare, aceasta vatamare a spiritului... desi sunt abia la inceput de agonie, un lucru e clar!

sunt si voi fi un FITSos!

a nice one!

Stacey Kent - Samba Saravah

a jazzy one

Sibiu. joi. seara. teatrul gong. festival. 2 concerte - no name pt mine (ignorantule!)

asteptarea mea? o seara placuta in compania mai batranului meu amic - Jazz. Sibiu Jazz. are deja 39 de ani! ne despart 10 si vreo 2 de cand vreau sa ne intalnim. iau loc. lume putina. zambim unii la altii... ne uitam unii la alti de parca ne-am cunoaste...

intai un speech penibil (unii se incapataneaza sa vorbeasca, chiar si cand nu au ce, nu stiu cum si nici pentru ce). nefericita mana a cuvintelor ne urmareste pe parcursul serii - si in pauza, si la final... ultimele minute nu mai rezist, rabufnesc din toata toleranta si starea mea de bine si ies...

muzica e inca acolo, in mine... i'm remembering the night...primul concert... enlighting... belgienii tricycle varianta king size (adica cei 3 initiali + 2 la superoferta)... incep slowly... feelingly... deep down in beciul interior... touchingly...

si ce bine suna acordeonul ala!?! asta nu era doar un instrument pentru fashing - carnavalul nemtesc???

ritmul devine alert... muzica e in vasele capilare... picioarele nu stau locului... mainile se misca cuprinse de sforile muzicii... muschii canta in venele lor la toate instrumentele... creierul ii acompaniaza... 

trompetistul e genial... isi tot completeaza trompeta cu diferite chestii metalice pentru sunete inedite...

mama, cand ma fac mare vreau sa ma fac trompetist!

incantarea publicului se vede si in timpul melodiilor, dar si la aplauze...apoi ma lovesc din nou... improvizatie... sunete ciudate... instrumente ciudate... sunt macar instrumente sau doar generatoare de sunete... iar trompetistul ne mai serveste un gaufre special...par atat de aproape de noi si noi de ei... cred ca la superoferta de king size intram si noi...aplauze... aplauze... 3 bisuri... extraordinar... 

pauza. vin apoi kampec dolores, vecinii nostrii din vest. oarecum progresisti... implicit par putin ciudati si de pe alta lume... nu canta rau de loc... doar ca mood-ul creat de tricicleta belgiana e in totala antiteza...nici eu, nici vecinii mei nu reusim sa intram chiar asa bine in muzica lor... desi sunt multi vecini care nu au fost si la primul concert... totusi, cred ca ar fi avut mai mult succes intr-o alta seara... saxofonistul insa se vede ca e de pe alta planeta... canta fabulos... si ea are o voce frumoasa... nu inteleg nimic ce canta, dar per ansamblu more than ok... publicul insa nu a mai vibrat... 1 bis... putin fortat...

afara ploua... nu mi se pare... mood-ul meu este impermeabil... sangele imi improvizeaza in vene... inima imi canta la trompeta... a jazzy one...

amice, ne vedem la anul... voi veni... poate ne imprietenim mai tare... mi-ar placea...

l.o.v.e.

what love is?

maybe crystal clear... maybe blurry... maybe sparkling... maybe just a reflection... maybe beautifull... maybe upside down... maybe behind something else... maybe a new window... maybe definitely... DEFINITELY MAYBE...

nature & flowers & bees

2%

daca ar fi afisat la un shopping mall - 2% - nu-i asa ca nu l-ati baga in seama... 

2%!?!... nu pare mult... de fapt pare putin... e putin... 2% din ce ii datoram statului ca si impozit... nici macar 2% din ce castigam... dar nefacand aproape nimic si (ceva ce ne place noua si mai mult) fara sa dam un leut in plus din buzunar - adica GRATIS!!! - putem ajuta...

putem ajuta niste oameni sa fie mai fericiti, niste organizatii sa se extinda,  niste vise sa se implineasca, niste voluntari sa ajute mai mult,  niste copii sa fie mai sanatosi, niste suflete sa fie mai impacate,  niste animale sa fie mai protejate... 

am postat aici cateva organizatii mai aproape de sufletul meu (poza=link): 

- niste oameni inimosi care ajuta copiii

 

- o asociatie internationala de studenti implicati in modelarea viitorului

- un serviciu salvator de vieti

- si o organizatie care are grija de frumoasa Delta

alegerea este - evident - a fiecaruia dintre noi, dar esential este sa alegem ceva... orice... nu neaparat din lista asta...

e foarte important. daca nu pentru noi, pentru acesti oameni minunati din jurul nostru sigur. haideti sa ne rupem 2% din timpul nostru si sa-i ajutam. avem timp pana in data de 15 mai... avem timp... cred ca multi le vom depune probabil pe 14-15 mai... direct la ANAF sau prin scrisoare recomandata...

nu e greu. oamenii au completat deja formularele cu datele lor.  dam click pe poza, le dam jos de pe site-urile lor, le dam un print si apoi cu pixuletul scriem datele noastre. E easy! E free! E good!

PLEASE 2% HELP! 

teiul lui huet is back! acum si color!

 

 

teiul lui huet

miercuri.
Sibiu.
o dupa amiaza tarzie.
cu cartea in mana, iau coltul dupa o quattro formaggi si ajung in mica mea piazeta. Huet.
desi e relativ mare si plina de istorie si cladiri, mie mi se pare intima.
intima.
ma asteapta... e tot acolo... si teiul... si banca...
dau sa ma asez.
el, imi ureaza bun venit. ea, il apostrofeaza. se citeste pe mine ca nu caut decat liniste si relaxare...
"asezati-va domnule, aici pe bancutza dvs., chiar sub teiul nostru" zise ea.
"and leave all your garbage here" adauga el, gugustiucul, mandru...
"asa, asa, intindeti-va"
am inspirat... mirosul de tei m-a fermecat intotdeauna la locul ala... am inspirat...
nimic!
"e inca neinflorit"... am inspirat adanc adanc... UAU... mirosul de tei mi-a patruns prin nari si piele, sange si celule, in globule si paraziti... all the way pana in molecula de ADN. m-am linistit. mi-am respirat acest miros. nu stiu insa, daca asta sa fi fost cursul pe care l-a urmat acea mireasma? sau sa fi venit tocmai invers dintr-o celula veche?
n-a mai contat. important e ca-l simteam... mirosul meu de tei...
m-am uitat din nou la ei. erau atat de dragalasi. apoi am inceput sa citesc. uneori ii mai ascultam... isi vorbeau despre cum sa-mi acompanieze relaxarea. am vrut sa le spun ceva "nu trebuie, nu e nevoie, multumesc.". n-am putut sa zic nimic. nimic.
motaiam.
am reusit doar sa-i mai aud vag... "vezi....eu...relaxare... si...cantam..."
au mai venit si altii. si altele. nu stiu cum aratau. nu-i vedeam. doar le auzeam cantul ce imi usura relaxarea. cred ca aveau un dirijor bun, se armonizau perfect. cel putin asa parea...
soarele, desi aproape obosit, inca mai invaluia banca in apusul sau... si ma primea si pe mine in razele lui mai mult colorate si blande decat calde... parea ca sunt intins pe o banca de raze si nu pe una de lemn. parea atat de soft.
pana si oamenii ma incurajau. "o fi obosit, saracul", zise o voce calda;
"ce ciudat" s-a pitigaiat una. altcineva chicoti. au plecat repede vazand ca atentia inconjuratoare era orientata spre mine. invidiosilor. puteati sa va alaturati. banci mai erau. si soare. si tei. si pasarele. dar nu. vi s-a parut desuet, aproape decadent...
am mai stat asa putin. soarele mi-a mai tinut si el companie.
m-am uitat la ceas si m-am ridicat. paream usor. usor, am luat-o incet la pas. usor.
am fost perturbat putin. mobilul. aproape ca uitasem de el.. facusem doar vreo 50m de la ei. m-am oprit. m-am gandit. cred ca ei au bruiat comunicatiile...
multumesc

Introspectie

no words, just talking & listening to myself

ENERGIE

orice are nevoie de energie...
fie ea cinetica, mecanica, hidraulica, chimica sau chiar si nucleara...
energia soarelei si cea umeda a ploii deschid calea cunoasterii pentru porumb, magnolii, fragi, bambusi, grau, si a celorlalte milioane de biodiversi, iar energia eoliana le imprastie cuvantul si cunoasterea in lume...
se conglomereaza si cu alte energii trofice si apoi satureaza auditiv, alimentar, spiritual si vizual homo sapiensii lumii...
energia exista peste tot, in multe feluri, in oricare dintre cele 4 dimensiuni, in spatiu cosmic, in interior, in... in... in... in... in... in nici nu stii ce coltisor de praf sau in ce panza de paianjen...
chiar si gandacul de balegar incarcat de energia descompunatoare a schimbarii, se transforma in elementul reinnoirii din vechiul taram egipteam...

si fiecare rasa, specie si individ isi are nevoie de energia lui, de un melanj hibridic din energia energiei...
activa...
pasiva...
reflexiva...
.....iva...
.....iva...

HOMO SAPIENS! CAUTA-TI ENERGIA!

Actualitate

...desi este vorba de un personaj de secol XIII actualitatea acestei istorioare m-a izbit inca o data (a cata oara ?!?)...

primele poze - Italia

in sfarsit am reusit!
dupa doua saptamani de la reintoarcere am reusit... sa parcurg dosarele facute in ultima jumatate a lui martie, in concediul unde a plouat infernal... cu poze. peste 5000.
apoi am ramas cu treimiisaizecisisapte poze... operatiunea n-ar fi durat asa mult daca as fi fost superman, batman, x-men si alti man-i si m-as fi uitat in medie la o poza doar 2 secunde... mi-ar fi luat doar putin sub 3 ore... iar aici a fost partea usoarea pt ca nu trebuia decat sa elimin pozele imperpecte dpdv tehnic...
iar apoi m-am apucat plin de elan... ca o albinutza... sa dau click dupa click precum un miriapod tastatural... sa selectez pozele care ar putea transmite un mesaj: fie sa se constituie intro radiografie XY a locurilor, fie unele, cu sau fara identitate geografica, sa aiba una (eventual) fotografica... si asta intrun numar redus pentru a nu incarca ochiul uman...
in cateva ore am parcurs (deocamdata) nordul Italiei... aceasta plimbare mi-a prilejiut si bucuria serii... m-am trezit umbland, alergand, sarind si teleportandu-ma prin cateva locuri absolut ravisante si uneori (!?!) am avut cate un sentiment de deja vu...
am revazut in seara asta Bergamo si lacul Como pe care le-am gasit si mai cuceritoare... si mai heart-breaking... si mai rapitoare... si mai fascinante... si mai... si mai... si mai..
negura serii a venit multumita hardware-ului modern... niste poze s-au teleportat... pe vreun cablu usb, pe vreun circuit sau lampa electrica, pe coolerul procesorului, nu stiu unde, dar s-au teleportat... dar i'll be back Bergamo, asa ca ramai pe coline... Plimbare s-a incheiat in fata domului din Milano, iar pozele le gasiti aici.

upcoming events

Sibiu Jazz - un festival cu o istorie de peste 3 decenii !?!
11-17 Mai 2009

albota

am batut (si bat drumul) Brasov - Sibiu destul de des, insa nu m-am abatut niciodata spre pastravul montan de la Albota. iata ca acum, prin vointa companiei, am ajuns si aici...
evident aer curat, priveliste inzapezita, susurul apei, foc de tabara, pastrav, jack si cateva poze

"Frumoasa-i toamna in Moldova!"

Inspirat de un indemn am urmarit 2 scurt metraje ale lui Igor Cobileanski.

SAVUROASE!!!

(PLICTIS) si INSPIRATIE / INSPIRATION

Cind se stinge lumina

Enjoy!

Morocco sau Regatul Marocului

un regat in adevaratul sens al cuvantului... mai mult prin prisma minunatiilor naturale si istorice, decat prin forma in sine de guvernare... cu tot cu exasperanta afisare peste tot a portretelor regelui (atat in interiorul aeroporturilor, a bancilor, a barber-shopurilor, a micilor magazine din bazaruri,a etc, cat si pe mari panouri outdoor din orase) si bineinteles in diferite ipostaze (la birou mai ales dar chiar si la schi)

o sa incep povestea calatoriei cu o mica istorie romantata a unei intalniri pe cursa Milano - Fes. In avion, ne-am amusinat reciproc cu inca 4 conationali pana am indraznit si ne-am dat arama pe fata in aeroport. Desi toti eram oarecum tematori vs noii intrusi mersul lucrurilor a dovedit nu numai ca am economisit costuri (cel mai funny a fost cursa cu "grand taxi"-ul - mercedes cobra - de la aeroport in Fes in care ne-am inghesuit conform ghidajului soferului toti 6), dar si ca avem amici comuni. In plus, avand in vedere ca itinerariul nostru desi alcatuit separat parea copiat unul dupa celalat (difereau doar timpii de stationare) am shareuit experiente frumoase si seri relaxante si distractive.

Voi reveni cu comentariile si povestioarele despre fiecare oras, dar asta numai dupa ce voi reusi sa developez toate pozele (aka sa le transfer pe calculator si sa le aleg pe cele mai bune/relevante) si asta nu va fi f usor pt ca am facut cateva mii in total (cred ca vreo 5-6)...

PS. e f funny sa observ pe geamul trenului la nici un metru distanta zapada... asta dupa ce acum cateva zile dadeam deja jos un rand de piele si ma perpeleam la 30 de grade...

italy strikes back

sinaia... asa scrie in dreapta mea acum la o ora prea devreme de dimineata (multumesc wizzair ca a modificat orarul de zbor si m-a facut sa ma trezesc astazi la 5)... noroc ca ma mangaie soarele iar ochii mi spala frumoasele peisaje montane...

revenind la calatoria abia incheiata, am constatat (facand deja un scurt bilant) ca desi Italia era doar un featuring in calea spre Maroc, aceasta a reusit sa ma cucereasca definitiv prin 2 zone - deja amintitul Bergamo si zona lacului Como.

Como este un fel de oaza de peisaje, natura si calm. Iar perla sa, Bellagio, a fost divina... Imaginati-va (pt moment pt ca vor veni si pozele) ca aveti de a face in prim plan cu un lac (cu ratuste, lebede, pescarusi si ape limpezi), casute cochete, stradute dichisite, dealuri impadurite si munti (inca) cu caciulite de zapada... totul condimentat acustic cu o liniste relaxanta si un cantec de pasarele incantator... aproape imi era rusine sa vorbesc sa nu deranjez natura si sa se opreasca din starea ei de desfatare pura.

Milano in schimb a fost precum domul sau - grandios si rece...atat...

primele impresii - bergamo

am pus mobilu' pe un wireless de hotel in Fes, Maroc si iata-ma impartasind primele impresii

Bergamo
Un oras istorie care a facut istorie in inima mea. Cochet, dichisit, primitor, dornic de a fi admirat. Impartit in 2 parti - sus orasul vechi, jos cel nou. Ambele cu farmecul lor si intrepatrunse armonios. Cetatea veche are ziduri si inaltimi ce depasesc experienta mea transilvaneana si inca ma mai intreb cum au fost cuceriti. Din orasul de sus mai urcati 100m diferenta de nivel (cu funicularul, evident) pt a mai primi o palma de spectaculozitate.
N-am avut chef sa vizitez nimic din muzeele si obiectivele din ghid. Plimbarea si bancutele lui au fost suficiente. Si bineinteles dealurile de inghetata artigianalle, pusa in cornet cu un fel de spaclu, au completat festinul.
Este un oras pe care l-as adopta ca si casa si pe care il recomand de vizitat. Uitati de agitatia turistica si savurati putina 'dolce vita'.
Evident ca vor veni si pozele, dar doar la intoarcerea in tara.
In plus rogu-va treceti peste eventualele greseli tastate in graba pe mobil.

muzica, italia & more

Dean Martin - That's Amore

an old dream...

i'm so excited... 

an old dream...Morocco...ma invadeaza.... 

deci (ca sa incepem proprozitia corect) luni seara in loc sa ma intorc dupa o zi de field, comenzi, camione, sheet-uri...voi bea un ceai de menta si voi admira portile albastre ale vechiului Fes... 

Rick ma va astepta in Cafe Americano - Casablanca... iar Sam imi va canta...

urmeaza aglomeratul Marrakech iar apoi ma voi indrepta spre marele descalecat a lui Camila Voda in saharaticul desert... si evident ma voi bucura de apusul si rasaritul (si probabil de-o noapte alba de dorinta) in plin desert...

wonderfull... si asta cu un featuring italian (Bergamo inainte, Milano, lacul Como dupa)...

si bineinteles poze, poze, poze

iar daca deja google-uiti ca sa aflati ce agentie organizeaza acest tur e in zadar... mai bine imi scrieti si va voi organiza personal unul...

shukran

un Sfat, o banca

oras

infinit

banca

sfat

nemurire

sentimente

poze