de anul nou

de anul nou, un mic cadou, cu zambete mari.
la multi ani sanatosi si inspirati!

Decalogul lui Malaele
1.Nu iti crea o imagine falsa. Este incomoda, greu de intretinut, usor de depistat.
2. Fii prietenul dusmanilor tai. Un proverb islamic spune ca “numai iubindu-i poti sa-i distrugi”
3. Ramii modest. Dar fa in asa fel incit lucrul asta sa se stie. Trebuie sa ai orgoliul modestiei tale.
4. Daca pierzi teren lasa impresia ca ai facut-o intentionat. Impune un principiu: am dat doi pasi inapoi, ca sa-mi pot lua avint.
5. Nu fura pe nimeni. Daca o faci totusi, schimba obiectul intr-o alta podoaba.
6. Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a ramine sus iti trebuie unanimitate.
7. Nu-ti explica greselile. Invaluie-le in mister si abstractiune. Nu schimba mare lucru, dar deruteaza.
8. Nu te intinde prea tare. Risti sa-ti pierzi controlul granitelor.
9. Nu lupta impotriva cabalelor intemeiate pe ambitie si frustrare. Iti pierzi vremea, iar lor le  creezi un scop.
10. Daca nu reusesti, modeleaza-ti existenta dupa principiul “Nu se intimpla decit ceea ce trebuie sa se intimple”. Este o dura, dar relaxanta fatalitate.
Horatiu Malaele in cartea Horatiu despre Malaele

ganduri de sms

Cum poate continua o dimineata,

Rece, hibernala,

Cu o caldura infernala,

Si sarutari in-gheata-n-minte,

Cand parasit fiind de iubita

Pentru a consilia un berd,

Te asezi la drum in carul cel modern

Si-ti suna-n minte suava-i poezie

Si gandul ti-a ramas cu ea,

Cu ea si trupul pe interior,

Iar in ureche vasilescu bag-o poezie

Si inca una, si apoi iar

Si se dezlantuie si-un jazz frenetic,

Ca rima-n poezie.

O, buna dimineata,

tu cer senin si insorit.

putin Nichita de incalzit sufletul

 

Nichita Stănescu

 

Ce bine că esti

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.


Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

din nou si din nou...

parca ar fi un pattern de la niste gratii... din nou si din nou imi propun sa scriu seara (ziua-i mai greu) despre diferite experiente care isi lasa in mine cateva radacini de cunoastere. si din nou ratez lucrurile astea. apoi din nou revin etcetera etcetera.
pe scurt ar fi:
- TEDxSibiu, care pe langa parte de implicare voluntare in organizare mi-a adus multumiri majore si un suflu fain. nu o sa mai intru in detalii cu speakerii (gasiti pe net destule opinii despre speechurile de acolo). oricum vor ajunge si pe net dupa ce terminam cu partea tehnica din spatele lor. clar a fost un eveniment fain, cu oameni super si cu perspective de viitor extrem de inspirante. atat ca si eveniment in spatiul din Sibiu, cat si ca o permanenta inspiratie personala. aruncati un ochi pe TED.com sau pe facebook-ul TEDxSibiu, unde v-am facut deja niste recomandari de la TED.com. aveti material de dezvoltare :)
- tura cu jobul prin tara - Petrosani, Caransebes, Resita, Drobeta si altele... concluzii: super peisaje - de la dealuri si vai unduitoare, la stanci si maluri aprubte, de la paduri colorate la ape netulburate. ce m-a tulburat insa pe mine a fost aceeasi nesimtire rutiera si fata de monumente - nemarcat, neindicat, nepromovat, nesimtit. dar de fapt socul maxim a fost sa vad pe parcursul catorva zeci de minute petrecute intr-un Carrefour Express o alta fata a lumii. o fata pe care nu o cunosc de la prietenii mei, de la colegii mei, de la teatrele mele, de la TEDx-urile mele, de la excursiile mele... am vazut parca o realitate cruda, dura, desprinsa din saw - partea a 20-a, ca restul cred ca s-au tras deja - unde oamenii sunt saraci, dar cumpara suci in disperare, oameni disperati si inraiti de probabil aceeasi saracie, oameni aroganti tip fernanzi de la caransebes, mizerie pe jos dar si in suflete... m-au zdruncinat mai ales prin egoism, rautate si saracie. probabil strans legate. in schimb la vreo 20 de metrii de teatru asta absurd, trona noua biserica. mare, frumos luminata noaptea si impunatoare ziua. "s-a ridicat cu greu, noroc ca a venit preasfintitul (sau ceva de genul, n.a.) si a luat bani de pe la ministere" aflu pe scurt...
2 lumi diferite, separate de o strada pietenola, un fel de pod sarcastic-cinic.
repet (pt a n-a oara in grupul meu de prieteni) sunt dezamagit de biserica ca nu se implica in zona sociala - de gen ajutorare familii nevoiase, cantina pentru saraci, promovarea copiilor talentati fara posibilitati etc -
facem cladiri grandioase, dar fara suflet... fara pic de suflet! only showing off! (ps. pe idee de fariseism al oamenilor in general si chiar si consumerism recomand Kazantzakis - Hristos rastignit a doua oara, scrisa acu' vreo 50 de ani). m-a durut si a lasat semne. we need to do something. yes, me, you and you and you...
- o piesa de teatru - flori, filme, fete sau baieti - la act in buc. 4 actori ce au de venit 2 cupluri - fiind dragostea vietii lor - si apoi prin telecomanda televizorului si certurile stupide s-au schimbat in 2 super foste-cupluri. foarte funny, dar foarte creepy sa vezi propriile tale relatii (da, da, toti am fost cumva pe acolo) cu un ochi de observator... pe scurt, sa vezi cum murim incet incet noi de fapt si nu relatiile noastre... noi ne monstrulizam (intelege fiecare ce vrea) si iesim din starea de agricultori ai propriilor noastre fiinte, suflete si relatii.
cam atat pe seara asta. i'm EXITing now, dar revin maine cu tema asta.

some new imagini

duminica m-am trezit devreme. prea devreme pt orele de nesomn adunate. aruncandu-mi in 'naltul tavanului ochii, am constatat ca vremea se anunta super de ceva aventuri fotografice - frig si soare.
asa ca mi-am incaltat aparatul, mi-am imbracat gros trepiedul si valea spre munte. tinta era transfagarasanul, dar m-am mai abatut (si bine am facut) pe ici pe colo. ceva ceva a iesit. zic eu...
una, doua mai jos iar restul pe albumul online:
enjoy (daca e cazul)

n-am mai scris de mult, dar va incurajez sa cititi.

da. stiu. am gresit. n-am mai scris de mult. acest blog a pornit dintr-o frustrare la o romanie muta si apoi a devenit mai mult loc de impartasit lucruri frumoase si ganduri razletze.
da. n-am mai scris de mult. m-am pierdut pe undeva prin viata zilnica si n-am mai ajuns sa ma reculeg, sa stau cu mine si cu gandurile mele si sa mai astern dintre ele ceva. dar azi sunt reflector. habar n-am daca exista cuvantul asta (cu alt sens decat obiectul cu lumina)....
intre timp as fi putut sa va povestesc multe. de la frumoasele locuri din stockholm, la frustrari personale, de la spectacole de teatru fabuloase (Shoah. Versiunea Primo Levi) - care ma infioara si acum -, la concerte ratate, de la lectii de calarie, la imaginea geamului de la masina spart, de la un proiect nou si challenging la job, la frustrarea ca abia am vazut marea anul asta, de la o conferinta faina care va fi in Sibiu - TEDxSibiu la cele mai multe zile de concediu pe care le mai am in luna octombrie din ultimii 5 ani, de la tacerea pe care mi-a adus-o in cinema "Marti, dupa Craciun", la fabuloasa salata "italiana" de la trattoria din Buc, de la incapatanari prostesti la bucurii din lucruri marunte, de la viziuni si vise de viata, la pierderea in cotidian, de la..., la..., de l..., l...
dar va incurajez sa cititi. si nu, nu blogul meu. aici m-am exprimat mai rar si sunt multe povesti faine in blogosfera.
de fapt va incurajez sa cititi carti.
m-am preocupat sau prea-ocupat ieri intens cu primul roman din seria Millennium de Stieg Larsson. incepusem de ceva vreme cartea dar ieri m-a prins maxim. mi-a placut. am simtit actiunea, misterul, am cautat raspunsuri la intrebari, sa pun cap la cap piesele puzzle-ului. cumva eram si eu un jucator in cartea asta. dupa ce am terminat-o eram inca intr-o alta lume, avid sa aflu, sa descopar, sa citesc si sa inteleg mai mult despre carte. era genul de mister pe gustul meu. imi satisfacea curiozatea, dorinta de cautare, de mister, de nou, de ite incurcate care nu aveau o rezolvare facila, vorbea de oameni, de traume, de aspiratii si deceptii. pe scurt o combinatie faina de actiune si personaje. clar ma voi ocupa si de restul trilogiei. in plus, stiam ca s-a facut si un film dupa. l-am cautat - evident - dar ieri fara succes. azi in schimb am reusit sa-l vad. cu cat entuziasm l-am pus pe stick sa ma uit la TV-ul (de altfel putin folosit) de 82 si sa prind intreaga actiune. vreo 150 de minute mi s-a parut un timp ok pentru a ecraniza cele aproape 800 de pagini. dar stupoare. filmul - desi suedez - a fost facut ceva spre hollywood, orientat doar spre actiune si mai putin pe conturat personaje si tumultul lor interior. uneori concentrare pe aspecte insignifiante, alteori abateri de la firul epic al cartii. anyway, per total un film slab, daca ai citit cartea inainte. tind sa cred ca si daca nu o citeai nu prea erai captivat, deoarece rezolvarea enigmei pare una facila si care merge din succes in succes...pacat. singurul lucru care mi-a placut a fost distributia, mai ales cei 2 principali, care au corespuns cu asteptarile mele din carte. in viitoarea versiune hollywoodiana (care se anunta deja), habar n-am ce cauta daniel craig acolo. cum desi n-am vazut "eat.pray.love" habar n-am ce cauta havier bardem in acel rol. cartea e super, dar deja filmul m-a dezamagit. si bardem chiar imi place.
deci, hai sa punem mai bine mana pe o carte, orice carte. eu cred ca o urmaresc filme (pentru ca sunt unele fabuloase) doar la recomandari de la prieteni sau filme vechi si clasice sau vreo comedie de ras tembel cand chiar n-am chef de altceva. in rest la treaba pe citit!!!

Titlu: Dimineata in care m-am trezit si mi-am dat seama ca e cam superba

ma-ntind in albele-mi asternuturi. capul imi e inca putin greu. mai miorlai putin in motaiala-mi de dimineata. "'neatza" aud o voce suava. "da, da, rise up, live up!" se aude cald. ma-ntind. o scurta vizita la baie si apoi ies la-ncantare pe balcon. tu, mi-ai pregatit deja cafeaua. mirosul de cafea cu mare ma nelinisteste. imi provoaca un fior in adancul trupului. eu te-am imbratisat impreuna cu vantul si ti-am sarutat usor gatul. soarele ne privea de sus. destul de sus. aproape ca nu i-a pasat ca am mai lenevit putin prin pat. era abia 7 si-un pic. in pas vioi si dublu am plecat spre nisipul sarat al marii fine. asezandu-ne pe plaja ne-am imbratisat intro lectura independenta. dupa cateva pagini am rupt-o la fuga. aerul proaspat, faleza imbietoare si vantul placut mi-au fost calauza. apoi m-a strigat marea. vroia sa imi simta picioarele si energia curgand prin ea. naiva fiinta ce dainuie de mii de ani, habar n-avea c-asa imi luam eu energia ei. dar nici ca-i pre pasa. era nesfarsita in intimitatea ei. mi-a primit cu drag trupul ud de alergare si sufletul plin de incantare. am ramas asa pret de-o eternitate. apoi m-am ridicat usor, pe nesimtite, si am plecat incet incet...

f I T S o v e r

artificiile de duminica seara au confirmat. s-a terminat. FITS 2010 it's history!

dar sa trecem in revista electronica ultimele zile si piesele lor. evident alea la care am fost eu. ca-s multe tare intro zi si-ar trebui sa te imparti, sa te clonezi macar de doua ori sa le cuprinzi pe toate. si-n plus frumosul weekendul m-a impins si spre plimbari sub clar de soare sau de luna, buchete faine alcatuite din firicele gingase de fericire si obosit de-atatea preumblari am lecturat rusesc mireasma ierbii verzi.

sa revenim la fits. vineri a fost ca un sandwich cu paine veche. a inceput cu niste italieni apatici care au inlocuit un spectacol ce se anunta interesant... la final un spectacol de la care aveam mari asteptari. "miss daisy si soferul ei" m-au plictisit groaznic. si asta aproape 2 ore juma. de condensau povestea intro ora, poate ca era si putin mai amuzanta si mai digerabila. asa am rumegat pe scaun o piesa cu subiect subtire ala prosciutto, lungit ca branza peste pizza... Maia Morgenstern a prestat bine, dar asa un rol slabutz era cam complicat sa-l ratezi. interiorul delicios al sandwichului de vineri vine dupa ghiveciul din weekend.
sambata-duminica desi era final de festival lucrurile n-au fost chiar spectaculoase. partea urbana mi s-a parut mult mai slabutza decat weekendul trecut, iar carul alegoric de duminica seara parea un fel de martoaga ce nici cu cenusa nu se mai intrema... "femeia care si-a pierdut jartierele" si-a micsorat si locurile-n sala si m-am trezit ca ar trebui sa o vad din picioare printre capete. deci i-am dat skip si am zis ca ne-om intalni o alta data. seara s-a inchis la sala Thalia unde loja in care stateam m-a dus cu gandul la contele de Monte Cristo, la intimitatea si maretia lojei lui artistocrat europene... si fu si Malaiele acolo... si fu un fel de poezie & stand up comedy... poeziile superbe mai ales prin modalitatea de recitare precum si prin alaturarea diferitelor stiluri, autori etc... si a fost si funny, dar de ce a folosit bancuri si glume vechi n-am prea inteles... cred ca de ne povestea poznas o zi din viata lui, radeam mai tare si nu era asa ciudat... pacat, maistre, pacat.

revenind la interiorul sandwichului de vineri pot sa spun ca asa umplutura cu umor n-am mai mancat de mult. desi a fost ceva umor prin festival. "pyramus & thisbe 4 u" al lui dabija mi-a mai facut vreo doua riduri, iar pe restul le-a adancit adanc. desi fara pretentii moralizatoare, fara invataminte mari de viata a fost o piesa clar pe gustul meu. plina de clisee spre demontarea lor si altora "prea trista comedie si tragica moarte a lui Pyramus si-a Thisbeii“ e un fel de teatru al teatrului in care umorul pur, abundent, plin de natural si uman m-a urcat pe culmile rasului. e vorba de o poveste - „cea mai lamentabila istorie a viteazului Pyramus si a dragii lui Thisbe” - spusa in patru moduri in tot atatea forme teatrale clasice sau moderne. intai au venit actritele profesioniste, , clasice, ce-au dezvoltat costume si decor la tragica povestea. urmat-au apoi tinerii invatacei ai unui elevat profesor de actorie, ce-au jucat - evident, modernist - piesa-n chiloti, s-au insangerat zdravan si s-au filmat pe video. asta pe langa iubita thisbe aleasa cu barba a mai deasa. partea a treia a fost una etnica si care precum in arta epica a fost punctul culminant al rasului. pyramus maghiar s-a intalnit pe scena cu iubita lui thisbi ce parea ca venise tocmai di la Iesi si impreuna cu restul oastei lui Stefan au nascocit o strasnica rasoteca. au venit apoi chiar tehnicienii de pe scena Odeonului care dupa ce au invartit decorul intre povestioare, au invartit si textul.
deliciosa piesa cu-n ras profund, adanc, provocator de rau. de vazut! si revazut, ca tot as mai descoperii ceva de ras. am ras tocmai din fundul trupului iar sufletul a ras cu lacrimi. rad inca si acum....

so, FITS 2011, we have a date!

cateva zile de FITS

cateva zile au trecut de la ultima scriere si mai sunt cateva pana se fini...

dar sa facem o scurta recapitulare - un fel de cronica de festival varianta si mini si neprofesionista. de fapt o povestire a organelor mele...
luni - o zi f&%&%* ca si cea a lui Nils de la teatrul Luni (din Green Hours) la care n-am mai prins nici locuri in picioare. asta dupa ce inainte, premiera mult asteptata de la Radu Stanca - Berlin Alexanderplatz - m-a lasat mai mult decat rece
marti - am inceput cu niste poezii in franceza (scrise de romanul Matei Visniec) acompaniate de o chitara electrica si de-o vioara folosita in fel si chip. cu franceza mea (nivel "furculision") am avut parte de o senzatie de plutire linistita. polonezul Dumnezeu Nijinski a fost pretty deep si regizoral foarte fain. genial a fost actorul principal care ne-a tarat dupa el in azilul de nebuni, sa dansam impreuna cu el pana la crucificare. traire maxima, emotie. seara au incheiat-o francezii piromani care ne-au incins la un stradal joc cu foc.
miercuri - Maniutiu se insipira din euripide si ne prezinta frumoasele bacante, tovarasele (astazi ar fi fost si de club) ale lui Dionisos. jucat de teatrul din istanbul piesa e un amestec de pasiune si sange, de trairi intense in spatele unei plase imense de sarma care desparte scena de public. tot vizualul piesei este foarte puternic, iar finalul impacteaza ochiul maxim. seara se incheie in club unde am cules ultimele "fir'mituri". un spectacol de tot rasu plansu si mai ales de plansu rasu. impresie au lasat peste mine dorina chiriac si vlad ivanov (care constat ca imi place din ce in ce mai mult).
joi - un Artisto! belgian care ne-a prins intrun one man show, o combinatie de giumbuslucuri si interactiune cu publico. pe scurt umor pur, simplu. pe seara un specatocol fain de acrobatie romaneasca si apoi am dat "undo" in club, unde rasul a fost pe redo-redo.

apogeul acestei perioade de festival e reprezentat de Maniutiu, care recidiveaza in antichitate si ne prezinta povestea indureratei Electra, dornica de razbunare pentru tatal ei. Scenografic mixata intre Sofocle si Euripide, primim o poveste fabuloasa, plasata la granita dintre lumile arhaice si moderne - ilustrate pe cat de genial pe atat de natural - mai ales prin atmosfera de ghetou, culorile costumelor (negre pentru razbunatori, albe pentru ucigasii initiali), micutzul cal de lemn ce se balansa intre ele si multe altele pe cat de subtile pe atat de naturale. Fascinatia insa e departe de a apune. Maniutiu aduce in piesa un element mirobolant, formatia maramuresana "Iza" ce m-a dezmierdat live cu instrumente si voci provenite parca de dincolo de orice intelegere umana. m-au fermecat si m-au purtat pe corzile lor intro plimbare prin lumi arhaice, atemporale, cantand in plina intelegere cu piesa si totusi parca dintrun alt tablou. urmasii lui Agammemnon par ca se plimba pe malul Izei, atat de natural - si simplu genial - leaga maramu-ul o grecie antica de timpurile noastre. absolut fabulos! aplauzele curg precum vinul sangelui varsat. vizine regizorala fabuloasa in forma pura! un must see! fascinatie maxima!

next!

FITSuperlativ

duminica. dupa superbe activitati extraFITSoase gongul bate a teatru.

intai teatrul berlinez ne arata gogolienele insemnari ale unui nebun in micutza sala a teatrului Gong. confuz, piesa incepe cu actorul care comenteaza de pe un scaun din public. putina interactiune si ma cuprinde-un ras spumos. urmeaza jocul.  transpira a maiestrie, ma fascineaza si ma tine prins. prins cu mintea-n rasul jocului, cu zambetul in drama lui, cu fizicul lipit de scena. prins. bulgarul germanizat care-i da viata functionarasului Propistin e fabulos, nebun de fabulos. incantare maxima. dezmatz artistic total! o piesa, un one man show ce m-a atins mai tare ca multe alte piese cu multi actori.

urmeaza oedip rege al unor japonezi. dificil de urmarit actiunea si supratitrarea. in plus piesa nu ma prinde. next!

vine si seara mult visata. mi-o doresc de mult. am asteptari mari. visam sa vad visul lui Puric. am refuzat sa ma uit prin online la el tocmai pentru vibratia experientei live. dar vai, nu! sunt dezamagit. dezarmat. frustrat. sunt doar un om si eu, dar totusi cum? cum am crezut? cum am crezut ca visul asta este doar un vis? ca si altele ale mele... ca si ale tale... NU. ma dezgust! gandesc marunt. VISUL! visul lui! visul lui nu-i de p'aici din lumea asta. nu. nu. sunt mut. visul lui m-a amutit in incantare. visul lui ma poarta cu lacrimi sus de tot pe varful rasului si totodata visul lui tresare un zbucium adanc in mine. visul lui viseaza-n mine un vis ce n-am visat nicicand. visul lui isi trage seva direct din aripile ingerilor! de fapt, pare scris de insusi Dumnezeu, regizorul suprem ce l-a ales pe Puric sa ni-l viseze noua. si mie, muritorului de rand. desi fara cuvinte, visului lui imi e inaccesibil uneori. "ignorantule, n-ai priceput nimic in unele momente" aud rotindu-se in capul meu... va trebui sa ma reintorc cu sufletul mai plin pentru a noastra revedere...

plec si plutesc de exaltare spre piata mare. francezii de aseara revin cu-n show cu tobe si cu foc atat pe scena cat mai ales in mijlocul nostru. desi autoritatile de ordine inca n-au prins-o pe asta cu arta urbana, francezii se dezlantuie si ne-nlantuie intro frenezie colorata. fac show, se distreaza, ne-ncanta si ne lumineaza. brravo!

am pasit deja in ziua de luni care vine cu o lunga intalnire in alexanderplatz berlin, urmata de-un pahar in club, la o poveste despre ziua fututa a lui Nils.

i'm back FITSos.

Sibiu. Mai. Sfarsit.
Inceput. Festival. Teatru. Sibiu. FITS.
Prima zi. Missing in action. Mai putin deschiderea artificiala de care am luat distanta p-un deal.
Second day. Voluntariat. Lecturi urbane. Apoi putina relaxare. Aproape cat sa ratez piesa la care luasem bilete (singura care era 'putin libera'). Asteptari nu foarte mari, desi Teatrul Radu Stanca din Sibiu este foarte pe gustul meu. A venit si Bess cu a ei binecuvantata viata si s-a lasat liniste. Liniste in mine si dupa ce s-a terminat. M-a atins prin subiect, abordare, actori, decoruri. Intreg. Liniste. Apoi s-a plimbat, dar mai ales s-a cantat la nivel inalt. Foarte inalt! Atarnati de-o macara! Tobosarii veseli si acrobatul cu rau de inaltime s-au desfasurat din plin. O seara din plin!

Urmeaza in seara asta un Gogol berlinez, un Oedip japonez, un vis purician si apoi din nou francezii la-naltime!

si totusi romanu'-i frate cu neamtu'. stiintific dovedit.

intai al nostru, ca-i mai breaz... uaci zis beibe :)


iaca vine si neamtu'. perfectionist si cu tehnica, normal...

Let's Do It, Romania! - etapa 1 - cartarea - Sibiu

sambata dimineata.
m-am trezit - dupa un somn scurt - plin de emotii. se lansa la apa Let's do it Romania in Sibiu, iar eu eram direct implicat in aruncarea sampaniei de bord... dupa un dus si doua camasi schimbate, am luat-o voiniceste catre primaria Sibiu...
intai am fost impresionat de cladire. o stiam pe afara dar chiar asa faina-i-nauntru? liftul exterior din curtea interioara mi-a prilejuit momente de placere vizuala... apoi sala de conferinte... o mansarda cocheta... la fix!
dupa micile aranjamente (videoproiector, laptop, agende etc) vin incet incet si invitatii...hmm, s-a strans ceva lume...
urmeaza conferinta... emotii... incepe... glasul imi tremura putin... cateva cuvinte, filmuletze si prezentarea proiectului. totul impreuna cu, colegii de la Sibiu si din echipa nationala... iese bine (zicem noi)... apoi intrebari de la presa si nu numai... se pare ca mesajul a fost destul de bine receptionat! huh :)... sala vibreaza destul de bine la proiect...
se imparte apoi trainingul de cartare a gunoaielor si echipele pentru duminica. din considerente simple - cunosteam de pe facebook un voluntar, ale carui (alte) actiuni voluntare mi-au placut,  - am ales echipa lui pentru a doua zi... habar n-aveam ce ma astepta...
plecam apoi la o tura de filmat cu Realitatea Sibiu pe la un morman de gunoi, apoi incet incet se inchide actiunea... sunt thankfull si incantat de echipa sibiana... we did a good one :)
duminica dimineata.
ma trezesc cu greu... deh, aproape 3 ore juma de somn, doar era festivalul de jazz, iar apoi a urmat jam sessionul excelent din music pub, si niste discutii nocturne despre alimentatie si sanatate... dar sunt plin de incantare... ma intalnesc cu echipa - Ioana si Lucian... la scurt timp imi dau seama ca ma aflu in echipa potrivita... desi nu ne cunosteam - eu cu ei, caci ei aveau vreo cateva saptamani de istorie :) - ne sudam rapid... umorul e cel ce ne sudeaza de fapt... descoperim pofta de ras si ne sudam si mai tare... incepem  sa facem lucrul pentru care ne-am strans - cartarea gunoaielor - si pe cat de serios inaintam in asta, pe atat de neserios ne desfasuram in rest. creste pofta de ras, crestem si noi ca echipa.... apoi mi se taie respiratia... ne oprim langa o casa (pe care tocmai o admirasem din deal)... de fapt casa si pensiunea lui Lucian si a frumoasei lui familii - sotia si 3 urmasi... fac cunostinta mai intens cu peisajul si cu cea mica... ambele fantastice... ea plina de viata, iar peisajul mirific, superb... m-as fi luptat cu zmeul acolo si as fi pierdut ca sa raman pe veci infipt in pamant si sa admir privelistea... o luam de tabel si plecam mai departe... gunoaie, ras, privelisti minunate, echipa... si ciclul continua... on and on... pana seara tarziu... mi-as fi dorit sa nu se incheie ziua... dar revin la bordeiu' meu, obosit si totusi atat de plin dupa o zi ravisanta... va multumesc prieteni dragi si noi... de n-ar fi fost gunoaiele ce bine ar fi fost... ba nu! de n-ar fi fost gunoaiele nu ar fi existat acest proiect, nu ar fi existat echipele din el, nu ar fi existat acest weekend minunat.... dar totusi, hai - voi ce ne-ati facut sa ne adunam acum - sa ne faceti o promisiune... noi strangem, iar voi nu mai aruncati gunoi pe jos... noi strangem tot pe 25 septembrie, iar asta ne va ajuta sa dezvoltam pe viitor alte relatii, alte proiecte, alte rasete, alte eforturi... noi tot ne vom vedea, deci nu mai trebuie sa aruncati gunoi pe jos...va rog.
PS. puteti vedea aici in vorbe, imagini si miscare cam ce-am facut...

Let's Do It, Romania! via Sibiu

undeva mai departe in timp a aparut in dreapta un banner cu Let's Do It, Romania!, super proiectul ce si-a propus sa curete Romania (partea non-citadina) de gunoaie.

Dar nu oricum. Ci intr-o singura zi! Da, da! O zi pentru toata Romania! 25 Septembrie.

Stiu ca suna putin SF dar asa cum au reusit Estonia (inspiratia pentru acest proiect), Portugalia si cum mai urmeaza mai multe sigur e posibil. De noi depinde!

Si pentru ca mi-a placut mult acest proiect am vrut sa ma implic de la inceput si pentru ca si oamenilor inimosi care au inceput asta le-a placut de mine ne-am intalnit in zona de coordonare a voluntarilor pe judetul Sibiu. Ceea ce voi si face in perioada urmatoare.

Proiectul per ansamblu are nevoie de ajutorul fiecarui om care isi doreste sa sprijine o idee frumoasa si o Romanie mai curata. De aceea va rog sa va implicati asa cum poate si vrea fiecare in judetul lui.
In cazul Sibiului weekendul asta facem primul pas - cartarea gunoaielor. Adica vom avea in curand o frumoasa harta mizerabila cu ce avem de strans pe 25 septembrie.

Hai sa ne strangem cat mai multi in toata tara si sa-o facem. LET'S DO IT!

tot 2%

daca ar fi afisat la un shopping mall - 2% - nu-i asa ca nu l-ati baga in seama...

2%!?!... nu pare mult... de fapt pare putin... e putin...

asa incepeam un post anul trecut...

si cred in continuare ca desi e asa de putin, putem totusi sa ajutam o organizatie sa creasca, niste voluntari sa poata pune umarul mai usor, cativa tineri sa viseze, niscaiva copii sa creasca mai frumosi... de fapt pana la urma facem ceva pentru oameni si chiar si pentru noi...

recapitulare. deci dam 2% din ce ii datoram tatucului stat ca si impozit... si asta totusi fara sa dam un leut in plus din buzunar. adica noi tot am bagat banii astia la stat, putem decide doar daca ei raman la stat sau merg intr-un scop mai bun. e clar alegerea fiecaruia! e ok si daca va simiti datori sa dati si singurele procente pe care le puteti influenta catre boci, poci, udrii si alte nutrii... atunci e si mai simplu: nu faceti nimic. daca simtiti totusi ceva in voi, directionati cei 2% catre o organizatie, o asociatie, orice...

am postat aici cateva organizatii mai aproape de sufletul meu (poza=link):

-niste oameni plini de speranta care ajuta bolnavii in faze terminale

- cativa oamenii inimosi care ajuta copiii cu probleme cardiace

- un serviciu salvator de vieti

- o asociatie internationala de studenti implicati in modelarea viitorului

ca de obicei oamenii au completat deja formularele cu datele lor. dam click pe poza, le dam jos de pe site-urile lor, le dam un print si apoi cu pixuletul scriem datele noastre.
mai e si ceva timp - pan' pe la jumatatea lui mai - dar poate le trimitem mai repede. fie le aruncam la ANAF direct, fie prin scrisoare recomandata. nu o sa ne ia mai mult de 2% din timpul unei zile.

PLEASE 2% HELP!

102% MERCI!

plini de idei

Iubitori de Brasov si Sibiu,
de fapt bloggeri/ong-ist iubitori de Brasov si Sibiu,

Asociatia Colors ne cheama la un proiect de dezvoltare a comunitatilor din care facem parte, un proiect de sharing de knowledge si inspiratie, un proiect cu si despre noi si orasele noastre, un proiect care cu siguranta va da mai multa viata frumoaselor locuri.

Pe scurt, un proiect de colorare a oraselor si a noastra, iar pe lung aici.

Se mai baga cineva la colorat?

Eu când vreau să fluier, fluier.

Trailerul anunta un film bun. Chiar excelent.
Felicitari Florin Serban pentru ursul de la Berlinala!

Tagore, da, da, te stiu eu....

Da, da, te ştiu eu...
de Rabindranath Tagore

Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ţi primesc
Nimic mai mult, iubito, nu-ţi cerşesc!
Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!

Dacă-mi vei da o floare rătăcită, una,
În inimă o voi păstra pe totdeauna!
Dar dacă spini cu ea ţi-oi da?
Voi sângera şi voi răbda!
Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!

O dată, doar o dată ochii iubitori
Să-i nalţi în ochii mei, să mă-nfiori,
Şi viaţa mi s-ar face dulce foarte
Şi dincolo de moarte!
Dar dacă ghimpi vor creşte din priviri prelungi?
Îi voi susţine, pieptul să-mi străpungi!
Da, da, te ştiu eu cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!

The world is just awesome!

Enjoy every bit of everything!
Enjoy the world!
Enjoy!